Cum a crescut ingerul meu

In urma cu 15 ani,venea pe lume si in viata noastra un inger de baiat: Stefan.Pentru mine a fost cel mai minunat lucru care se putea intampla.A fost si este un copil cum poate si-ar dori toata lumea:cuminte, unde il puneam acolo statea,ascultator,nu plangea niciodata (decat cand vroia papica).Si uitea asa a trecut un an,apoi altul si altul iar acum am un flacau in toata regula.Tot cuminte si ascultator a ramas,ca drept dovada ca in toti acesti 15 ani nu a primit macar un deget,sa nu mai spun ca nu a luat nici macar o palma.Acum ma uit in urma si imi vine sa plang,pentru ca datorita timpului mai putin petrecut cu el din cauza serviciului,a treburilor casnice, etc,mereu se gasea si se va gasi ceva de facut anii au trecut si el a crescut. Abia acum realizez ca ar fi trebui sa las balta tot si sa petrec mai mult timp cu el.Din pacate nu putem da timpul inapoi.Iar acum as vrea sa stau eu cu el,dar nu mai vrea el,a crescut.Ma uit la el si as vrea macar o secunda sa mai pot da timpul inapoi,sa mai fie mic.De aceea va spun voua tinerelor mamici sau viitoarelor mamici ca nimic in lumea asta nu este mai important decat copilul tau.Intotdeauna se va gasi ceva de facut,intotdeauna unul din parinti nu va putea fi acasa,ceva se va ivi mereu.Asa ca bucurati-va de fiecare clipa petrecuta cu copilul vostru, pentru ca timpul nu iarta pe nimeni,iar cand va veti da seama ce mari s-au facut copii deja va fi prea tarziu.