Dragostea pentru carte trebuie sadita copilului de foarte mic, de bebelus. Dar degeaba ne chinuim sa facem acest lucru doar oferindu-i tot ce este nou pe piata, colectiile aparute la ziare, daca nu ii dam un lucru esential – exemplul personal.
Sadind in copil dorinta de a citi, de a iubi cartea este unul dintre cele mai nobile lucruri pe care le poate face un parinte. Caci, astfel, ii daruim calea cunoasterii, trainicia unei prietenii sincere.
Primul pas pe acest drum se face cand bebelusul are cateva luni si prinde in manute prima lui carte. O carte-jucarie pe care o poate lua cu el oriunde, pentru ca nu se strica si poate face si baita: cartea de baita.
Cand ne pregatim de gradinita, putem merge cu copilul la librarie sa savureze placerea rasfoirii si alegerii cartilor. Stam pe scaunele pregatite acolo pentru cei nerabdatori sa isi gaseasca noi prieteni pe rafturile pline si alegem cu atentie dintre cartile care l-au atras pe copil. Mersul la librarie si cumparatul cartilor trebuie sa fie prezentate ca o recompensa, ca o placere pentru intreaga familie.
O carticica ce poate canta sau imita sunetele animalelor (carticica muzicala) este una din jucariile ce nu trebuie sa-i lipseasca copilului. Se pare ca cei mici sunt atrasi in mod natural de carti, le place sa stea in fundulet si sa le rasfoiasca sau pur si simplu sa le deschida si inchida.
-
Nu daruim niciodata unui copil o carte fara a-i arata ce se face cu ea. Ii aratam imaginile, povestim pu-tin ce reprezinta. Carte pentru baita, de la Okaïdi (52 lei)
-
Astfel cream primii pasi ai respectului fata de carte, care trebuie pastrata, ingrijita, protejata in locuri speciale, nu aruncata laolalta cu celelalte jucarii. Cartea viselor, de la Chicco (80 lei)
- Din primele luni de viata cream ritualul cititului de seara, chiar daca bebe nu pare sa inteleaga mare lucru. Carte din material textil, de la Mothercare (62 lei)
Foarte atractive pentru gradinitari sunt cartile cu jucarii – ferma, mijloacele de transport, cartile cu personajul principal din poveste – jucarie atasata la coperta. Aceste jucarii fac foarte usor transferul de la poveste, text, la dramatizarea acestuia intr-o "piesa de teatru" ajustata de copil asa cum a inteles el lectura sau asa cum isi doreste el sa fie actiunea.
Cartile nu sunt niciodata prea multe, asa cum sunt jucariile. Ele pot deveni neprietenoase numai daca nu sunt potrivite varstei copilului. Nu il vom forta sa accepte o carte peste nivelul lui de intelegere.
Un copil caruia i se citesc povesti inca de mic va fi un copil care va dori sa citeasca atunci cand ajunge la scoala. Cu conditia ca povestile sa fie citite expresiv, dinamic, iar textul sa fie potrivit pentru varsta copilului.
Povestile clasice se vor citi cand copilul este mare (grupa pregatitoare sau la scoala) si are capacitatea de a intelege mesajul continut de text. Povestile cu vrajitoare, monstri si balauri nu au ce cauta in repertoriul unui copil mai mic de 6-7 ani. Pana la aceasta varsta, alegem povesti cu animale, povesti cu talc si pilde.
Luati carti cu voi cand calatoriti, chiar si pe distante scurte, si scoateti-le din bagaj ca antidot pentru plictis inaintea jucariilor. Creeaza un context favorabil pasiunii pentru citit: citeste si tu, citeste-i copilului, pune copilul sa povesteasca din carticele dupa voia lui, ca si cum ar citi o poveste inventata de el.
Povestiti impreuna dupa imagini, fa legatura cu viata de zi cu zi a ceea ce ii citesti copilului (povestioare cu talc si morala), puneti impreuna in scena povestile citite fie cu ajutorul jucariilor, fie improvizand costume.
Enciclopediile pentru copii – acest izvor nesecat de cunostinte atat pentru cei mici, cat si pentru parintii lor. Acum, mai mult decat oricand, aceste carti resursa sunt foarte bine structurate pentru fiecare palier de varsta a copiilor.
Vom invata copilul cum sa caute intr-o astfel de carte si cum sa se bucure de ceea ce afla din ea, precum si cum sa aplice, sa foloseasca ceea ce citeste. Enciclopedia pentru copii face trecerea placuta de la cartea de povesti la cartea stiintifica.
Cartea puzzle – un joc si o carte in acelasi timp. Fiecare pagina ofera prin jocul de puzzle ragazul necesar parintelui pentru a transmite copilului pe indelete informatiile ceva mai complexe despre imaginea pe care cel mic o compune cu rabdare.
Sunt si un mijloc foarte potrivit pentru dezvoltarea atentiei distributive deoarece parintele poate intreba copilul, in timp ce lucreaza, anumite lucruri despre textul citit sau despre informatiile pe care el le are deja legate de ceea ce este reprezentat in imagine. Un mod foarte nimerit de a petrece timp de calitate cu copilul.
Aceste materiale didactice pot fi folosite de copil in jocul de-a gradinita – el ii va invata pe parintii sai despre acele lucruri.
Cartile cu litere si cifre, cartile care ne invata ceasul, numaratoarea, culorile, formele geometrice, antonimele, animalele domestice si salbatice, fructele si legumele, fenomenele naturii, medii de viata sunt extraordinare pentru a consolida ceea ce se invata la gradinita, dar si un suport vizual pentru a incepe sa invatam cuvinte intr-o limba straina.
Mai putin cumparate de parinti pentru copiii lor, dar extrem de importante pentru formarea simtului literar al copilului sunt cartile de poezii. Nu vorbesc aici doar de cartile de poezii ale clasicilor, ci despre orice carte cu poezii pentru copii.
Vom citi copilului (de gradinita) o poezie si nu il vom pune sa o memoreze, ci… sa o deseneze sau sa o picteze. Ceea ce vrea copilul (nu parintele) sa transpuna in culoare si desen din ceea ce a inteles el din versurile citite. Este un mod extraordinar de stimulare, dezvoltare a creativitatii.
