Complicatiile alaptarii

      Inca inainte de a naste mi-am promis mie si am promis puiului meu ca il voi alapta fie ca va fi usor sau greu. Si asa am facut desi pana sa fie usor intai este greu. Si mai ales daca nu stii decat in teorie ce te asteapta atunci incepe adevarata lupta. Pentru ca da, e o adevarata lupta pentru unele mame.

    Citind teoria vezi ca se spune ca in timpul alaptarii pot aparea diferite complicatii si poti doar sa speri ca nu vei face parte din acele "norocoase" care sa aiba parte de asa ceva. Nici eu nu m-am gandit decat ca va fi minunat sa imi alaptez copilul. Nici prin cap nu imi trecea ca voi trece prin dureri si lacrimi si sentimente de neputinta.

        Prima si cea mai dureroasa problema cu care m-am confruntat a fost aceea a mameloanelor dureroase. Dar dureros e un cuvant prea bland pentru ce simteam eu. Pur si simplu nu suportam nici o atingere, ma usturau , imi luau foc, ma mancau… toate la un loc. Toate acestea aproape ca faceau ca durerea operatiei de cezariana sa fie un mizilic.

    In maternitate fiind asteptam sfaturile specialistilor. Care specialisti, in persoana doamnelor asistente de acolo, isi dadeau fiecare cu parerea. Ba ca nu-i corect pus copilul la san, ba ca nu am lapte, ba ca am prea mult lapte, ba ca eu nu stau corect, ba sa dau cu apa rece, ba cu apa calda. Cu toate aceste sfaturi eram derutata, confuza,  orice scancet al copilului facea sa-mi sara inima la gandul ca urmeaza o noua serie de dureri. Dar strangeam din dinti si imi alaptam puiul cu drag si privind cu invidie la mamicile din salon care nu treceau prin ce treceam eu si pentru care totul parea atat de usor. Si cu ce nu am dat: ba cu alifie, ba cu apa rece , ba cu apa calda , ba nu am acoperit sanii deloc. Nimic nu a facut ca durerile mele sa scada si placerea alaptatului sa apara. Ba dimpotriva , crestea ingrijorarea mea ca puiul nu mananca de ajuns.

   Totul a durat cam o saptamana. Fiecare alaptat devenise o corvoada, asteptam sa se inmoaie mameloanele si sa fie bine (asa scria in teorie). Apoi tot cautand informati am gasit minunata solutie care se cheama mameloane de silicon si care pentru mine au fost una din cele mai destepte inventii pentru ajutorul mamicii in alaptare.

    Ideea cu acestea este sa nu il lasi pe bebe sa se obisnuiasca numai si numai cu ele, atat cat e posibil trebuie alternat alaptatul cu si fara ele. Nici perioada de timp nu trebuie exagerata, in maxim doua luni sanii se obisnuiesc cu alaptatul si durerile dispar. Intrebarea mea este: de ce nici o asistenta din maternintate nu a stiut sa-mi dea sfatul asta care m-ar fi scutit de mult chin si frustrare? Pe viitoarele mamici pe care le-am cunoscut dupa aceea am stiut eu sa le sfatuiesc ce sa faca.

     O alta problema cu care se pot confrunta proaspetele mamici este mastita aparuta in timpul alaptarii. Dar ce te faci cand apare si nu stii ce ti se intampla?  La mine a aparut cam la 6 saptamani de alaptare. Totul a decurs bine pana atunci, eu am ales sa-l alaptez pe Dante la cerere si nu dupa un program stabilit de nu stiu ce specialisti. Incet incet bebe si-a stabilizat programul de alaptare, eu m-am obisnuit cu el si numai erau probleme.

     Trecusera si colicii (noi am fost printre putinii norocosi care nu am "beneficiat" de colici decat maxim doua saptamani) asa ca ma obisnuisem cu alaptatul si cu programul copilului. Numai ca, eu fiind unele din acele femei care sufera de  mastoza chistica , canalele galactofore sunt mult ingustate, ceea ce a facut ca laptele sa ramana stocat in sani si sa se formeze pungi dureroase. Sanii s-au inrosit, cand unul cand celalalt, au devenit durerosi, au aparut frisoanele si febra.

    Am mers la medic imediat iar solutia a fost tratamentul injectabil cu antiinflamatorii si antibiotice. Am suportat astfel timp de trei saptamani durerile injectiilor, cosmarul si chinul de a-mi goli sanii manual prin mulgere. Totul era dureros, frustrant , dar gandul ca totul avea sa fie bine si va trece imi dadea putere sa merg mai departe. Doar ca sanii se incapatanau sa se intareasca chiar si in timpul tratamentului, dar mai ales dupa tratament. Il puneam pe bebe la san cat de des puteam in speranta ca el va reusi sa rezolve problema si mai ales pentru ca citisem ca bebe este cea mai buna pompa de san. Degeaba. Erau zile in care tot ce faceam era sa stau in pat si sa alaptez. Devenise un cosmar greu de suportat.

    Pana cand am sunat-o pe doamna doctor pediatra care mi-a spus din experienta dansei de mama cu doi copii ca singura si cea mai buna solutie in cazuri ca ele mele este procurarea unei pompe de san de foarte buna calitate. In aceeasi zi am cumparat pompa de san de la Avent  care pentru mine a fost o alta minunata inventie. Cu ajutorul ei am invatat sa-mi golesc sanii si noaptea, avand in vedere ca puiul meu a fost un somnoros si nu se trezea decat odata pe noapte sa pape iar sanii mei se umpleau mult mai repede. Pompa de san mi-a fost utila pana aproape de luna a 6-a .

    Desigur ca nu recomand ca achizitii obligatorii ale proaspetelor mamici aceste minunate inventii dar recomand sa aiba in bagajul obligatoriu de cunostinte despre alaptare toate aceste informatii si altele de acest fel.  Vor fi scutite de multe lacrimi si sentimente contradictorii.