Ce m-a invatat Ioana

Au fost ani cand priveam cu jind la mamicile din parc care isi urcau puii in leagane, se alergau cu ei si se tavaleau in groapa cu nisip, jucandu-se cu micutii si starnind hohote de ras cristalin. Ma resemnasem intr-un anumit fel si ma gandeam ca fiecare are drumul sau, soarta sa, ca fiecare avem o carare pe care trebuie sa mergem si sa nu ne pierdem speranta. Marturisesc ca nu am fost innebunita dupa copii asa cum sunt multe femei care atunci cand vad un mic copilas, tot universul li se insenineaza si coboara la mintea lor. Imi era insa clar ca atunci cand va dori Doamne Doamne, imi va da si mie lectia maternitatii, a abandonului de sine si a dedicarii intregii vieti unui sufletel mic. Dupa asteptari si sperante, lacrimi si indoieli, am primit in viata o misiune: sa am propriul meu copil si sa ma transform complet. Nu aveam cum sa banuiesc ce ma asteapta odata cu trairea miracolului maternitatii si al aparitiei fetitei mele in viata mea.

 

Azi, constat ca fiecare zi care trece e si mai senina, si mai plina de energie si mai plina de surprize din partea micutei mele. M-a transformat facandu-ma sa ma abandonez complet in viata ei si sa nu simt ca imi lipseste ceva. A fost si este o lectie de care aveam nevoie ca de aer, caci pana la aparitia ei simteam ca intr-un fel sau altul eram responsabila doar de mine. Acum sunt responsabila si pentru Ioana. Si pentru imaginea mea in ochii ei, asa cum o va percepe din primul moment, in fiecare zi a vietii noastre ca mama si fiica. Brusc, mi-am dat seama ca nu conteaza doar ca ma simt eu mai rau intr-o zi, asta o va afecta si pe ea. Fiecare stare de spirit a mea se rasfrange asupra ei. Astfel, am invatat sa zambesc mult mai mult, sa las deoparte tot ce e mai putin roz si sa vad partea plina a vietii, sa accept ca multe lucruri de facut pot astepta, insa copilul meu nu poate astepta la infinit, deoarece ea creste. Si creste vazand cu ochii. Ioana ma ajuta sa devin mama. Pentru ca oricat credem ca devenim mame atunci cand nastem, nu putem sa fim cu adevarat mamici decat cand tot interiorul nostru vibreaza la unison cu cel al puiului nostru.

 

Anul asta, am primit cel mai frumos dar de la Dumnezeu: o scanteie de divinitate in bratele mele! Anul asta, am invatat sa iubesc copiii lumii pentru ca totul s-a schimbat pentru mine. Nimic nu va mai fi la fel… si… ce-mi pot dori mai mult de atat?…