Am iubit intotdeauna cartile. Din copilarie, din clasele gimnaziale, mergeam la biblioteca din comuna mea natala, imprumutam cate 2-3 carti pe zi, a doua zi le restituiam si bibliotecara ma intreba mirata de ce le aduc inapoi necitite. "Dar le-am citit!", ii raspundeam, iar ea se uita neincrezatoare la mine. Cartile mi-au tinut mereu companie, cand nu aveam prieteni cu care sa vorbesc sau sa ma joc, acestea ii inlocuiau cu succes. Cu ajutorul lor puteam sa visez, sa ma desprind de realitate, sa traiesc orice aventura vroiam, prin intermediul lor. In paginile cartilor gaseam inspiratie pentru visele mele de copil si, mai tarziu, pentru poeziile mele timide.
Imi aduc aminte o vacanta in care am plecat cu mama si cu niste prieteni de familie la munte, la Sibiu. Toate bune si frumoase, drumul placut, am admirat peisajul mirific, insa cand am ajuns la destinatie mama si-a dat seama ca eu aveam o problema: facusem "varsat de vant". Aveam planuri sa facem drumetii pe munte, sa vizitam frumosul oras medieval, straduta cu straduta…L-am vizitat: cateva strazi pana am gasit un cabinet medical, unde am fost consultata si am primit o reteta si recomandarea ferma de a nu mai iesi la aer cateva zile!…Planurile mele erau spulberate…Insa, nu am fost prea mult timp dezamagita, fiindca, mama, prevazatoare cum e ea, gandindu-se ca ma voi plictisi sa stau cateva zile inchisa intr-o camera de hotel, fara nici o prietena sau jucarie, m-a dus intr-o librarie unde m-a lasat sa imi aleg ce carti am vrut eu. Si fiindca eram destul de ieftine (mai ieftine decat la noi acasa, cel putin) mi-a cumparat vreo 10-12 carti! Am fost foarte fericita! Uitasem de varsatul de vant si de zilele de carantina din camera de hotel, avem 12 carti in plus! Nu le mai tin minte pe toate, au trecut ani buni de atunci, imi aduc totusi aminte ca atunci am citit pentru prima oara "Alice in tara minunilor", de Carol Lewis si mi-a placut foarte mult. Mi-am petrecut acele 6-7 zile inchisa in camera de hotel, citind acele carti, din scoarta-n scoarta si transformand o vacanta ratata in cea mai frumoasa vacanta! 🙂
Acum sunt mama si as vrea sa ii transmit si fiicei mele iubirea pentru carti, pentru citit. Deja, la 17 luni, Andra este incantata de ele, le rasfoieste curioasa si le prefera oricarei alte jucarii. Cred ca a mostenit ceva din placerea mea de a citi, insa tocmai aceasta placere intentionez sa i-o cultiv, sa o indrum sa-si "potoleasca" setea de cunoastere citind.
Indrumandu-i pe copiii nostri sa citeasca, le oferim de fapt posibilitatea de a-si constientiza si dezvolta potentialul intelectual. Cartile reprezinta hrana pentru minte, pentru intelect. Sa nu uitam, cand le cumparam cate-o jucarie sau hainuta nou, sa le alegem si o carticica, mintea copilasilor este ca un burete care absoarbe orice informatie perceputa, sa nu neglijam aceasta componenta a dezvoltarii lor!
