Este o intrebare pe buzele tuturor femeilor. Multe dintre noi se intorc mai repede la serviciu, si asta din cauza ca locul de munca este incert sau avem o slujba bine platita si nu putem renunta la ea. Eu am ales sa stau acasa cu bebelusul meu timp de doi ani. Vreau sa-l vad crescand langa mine. Eu am fost crescuta de bunicii mei, pe care ii iubesc foarte mult, insa mi-as fi dorit sa cresc langa parintii mei, de care nu sunt foarte atasata, tocmai din aceasta cauza. Dar ce poate sa faca o femeie al carei loc de munca este amenintat sau are o functie importanta? Este o intrebare grea si multe se intorc la serviciu cu sufletul rupt in doua. Sa va povestesc trei cazuri: o mama s-a intors la munca pana sa implineasca fata un an. A fost nevoita sa-si duca fiica la parinti, la o distanta de 250 de km de ea. Cea de-a doua s-a intors la munca dupa ce fiica ei a implinit 6 luni. Parintii ei practic s-au mutat la ea, ajutand-o pe perioada iernii, insa la vara o va duce pe fata ei departe de casa, la 150 de km, tot la bunici. Cea de-a treia femeie intentioneaza sa se intoarca la munca inainte ca fata sa implineasca un an. Pe lista, se afla bona. Nu stiu ce as fi facut daca eram in locul lor, insa fiecare situatie este foarte grea. Stiu un singur lucru: ce intentionez sa fac eu. Sa-mi cresc copilul aproape de mine si sa stau cu el 2 ani, atat cat imi permite statul, apoi mai vedem. Inca de cand am ramas insarcinata am hotarat sa renunt la cariera de dragul copilului meu. Pana acum, n-am simtit nici cel mai mic impuls sa ma intorc la serviciu. Voi cum procedati, ati fost puse intr-o situatie similara cu ceea ce v-am povestit? Cat intentionati sa stati cu bebelusii vostri?
