Bucuria de a fi mama

Intotdeauna mi-am dorit sa am copil. Dar sa am si o conditie decenta sa-l cresc. Anul urmator dupa ce am terminat facultatea m-am casatorit! Toate bune si frumoase dar ne doream foarte mult casuta noastra. Am stat cu socrii si sora sotului intr-un apartament cu 2  camere. Nu m-am grabit sa fac un bebe pentru imi doream ca bebe sa vina la caminul nostru, sa pot sa-l cresc linistita, sa aiba spatiul lui. In 6 luni de la nunta am reusit sa ne facem un credit ipotecar si am reusit sa ne luam si un apartament mai micut, dar al nostru. Dupa ce am aranjat si mobilat apartamentul am zis gata, nu mai amanam, cand o vrea Dumnezeu sa vina bebe!Bebe a fost harnicut a venit inca din prima luna de cand nu ne-am mai protejat. Am fost foarte bucurosi. Am raspandit vestea la toata lumea, adica la cei apropiati,, in primul rand!A urmat acea stare de rau datorita sarcinii! Credeam ca nu-mi mai revin, dupa 4 luni si jumatate am inceput sa ma simt un pic mai bine!Stari de rau am avut pana la sfarsitul sarcinii. Cel mai des imi era rau in mijlocul de transport spre munca. Cateodata imi era rau incat nu mai vedeam nicic in fara ochilor, cu greu imi reveam la aer. DAr a trecut acea perioada, si la 38 de saptamani am nascut o minune de baietel. Am reusit sa nasc pe cale naturala, exact asa cum mi-am dorit, Cum m-au dus in salon ma simteam asa de  fresh, abia asteptam sa vina ora de alaptat sa ma duc sa-mi iau puiutul in brate, oboseala a aparut ceva mai tarziu!Au urmat niste luni mai grele  inceput, Bebelusul avea colici, nu dormea noaptea, dar au trecut, acum s-a facut mare, are 1 aniosor si o luna. Sunt atat de fericita ca am avut sansa de a sta cu el acasa 2 ani! Multe mamici de la locul de munca unde lucrez au preferat sa se intoarca la munca. Eu ma consider o mamica implinita si consider ca am facut alegerea buna de a sta cu el acasa pentru ca nimeni nu are grija mai bine de el decat mama lui! De fiecare data cand il vad zambind imi crste inima de mama