Bonele din parc

Plimbandu-mi fetita zi de zi prin parc, mi-a fost imposibil sa nu vad grupurile de femei si copilasi care plimba carutul, ii duc pe cei mici la groapa de nisip, ii dau in leagane sau le servesc gustarea alergand dupa ei. Scanand toate aceste grupuri, mi-a fost imposibil sa nu recunosc de la o posta care e bona si care e mama. Bonele intotdeauna sunt mult mai detasate, mai nepasatoare si cu atitudinea „lasa ca merge si asa”, se grupeaza cu caruturile in jurul lor si incing de-o barfa mica, timp in care micutii fac ce vor, se duc pe unde vor si mai striga una cand si cand :”Andrei, ai grija ca te murdaresti si sa vezi ce patesti cand te-o vedea maica-ta asa!”…Bonele povestesc din casa celor la care lucreaza…

Mamele, chiar daca sunt in grupuri, altfel stau cu ochii pe micuti. Odata o vezi pe una cum tasneste din mijlocul discutiei si se ocupa de copil daca acesta intampina o problema. Mamele se uita de o mie de ori in carut la copilas, il invelesc, ii baga suzeta in gura, fac n ture de alee ca sa il adoarma. Mamele rad cu micutii lor si alearga cu ei, se pun la mintea lor si se aseaza si ele in groapa cu nisip, aratandu-i celui mic cum se face un castel de nisip. Zilele trecute, o bona tinea copilul cu care era de gluga in timp ce baietelul facea pasi mici ca de pui care abia invata sa mearga. Ea, il tinea de gluga caci avea o convorbire pe telefon iar copilul mergea cu canadiana bagata in gat, aproape sugrumandu-l… Pe fata bonelor se citeste plictisul si ele se uita mult mai des la ceas.

Da, ele sunt utile cand nu avem incotro si trebuie sa ne intoarcem la serviciu si nu avem nici bunica cu care sa lasam copilul, nici noi nu putem sta cu el. Nu neg utilitatea lor in viata unei familii moderne de azi. Insa cine isi inchipuie ca acel copil va invata ceva de la bona, ca va evolua in vreun fel in acele ore petrecute cu ea, e naiv. Nu in Romania, unde majoritatea bonelor fie sunt bunice care mai castiga un ban in plus, fie sunt femei care au fost disponibilizate de la locul de munca si au ales aceasta alternativa, fie sunt tinere de 20 de ani care abia daca stiu cu ce se „mananca” un copil. Sensul de bona nu este egal semnificatiei de guvernanta de pe vremuri care facea si activitati cu copilul, il invata si o limba straina, facea si disciplina cu el.

Da, bona azi e o solutie de compromis… Din fericire pentru mine, pentru Ioana si pentru relatia noastra de mama-fiica, ea nu va avea parte de bona, mami va fi alaturi de ea pazindu-i pasii si indrumand-o asa cum numai o mama o poate face. Sigur, e opinia mea, viziunea mea de viata, nu spun ca asa e cel mai bine, insa daca e sa imi iau un ajutor, prefer sa fie in celelalte zone ale casei si nu sa o dau pe ea pe mana unei alte persoane care sa-si puna amprenta asupra ei poate intr-un mod nedorit de mine. Si sa incerc n bone, n variante, toate pe nervii si sensibilitatea fragila a copilului meu care vede ca mereu apare altcineva care sa stea cu el si cu care el trebuie sa se acomodeze.

Puterea exemplului personal pe care parintii il pot da copilului lor este cel mai de pret. Asa cum va invata „pasii de dans” ai vietii din primii ani, asa va sti in viitor cum sa actioneze, sa decida, sa fie responsabil de hotararile luate.