BLOG DE IOANA BOMBOANA – 1

A fost odata ca niciodata o frumoasa zi de septembrie, calduta, molcoma, senina si binecuvantata de Dumnezeu, zi in care am primit un cadou minunat, de mult asteptat: doua liniute pe testul de sarcina! A fost primul meu contact concret cu fiinta Ioanei. Cum cine e Ioana? Dragilor si dragelor de acum inainte veti avea ocazia sa o cunoasteti pe Ioana bomboana, cel mai simpatic tauras de mai, cea mai zambareata fetita si cuminteeee…foc!

 

Ioana a aparut in viata noastra dorind-o de multa vreme. Initial, nu stiam ce sa simt fata de bulinuta perfect rotunda pe care o vazusem pe ecograf. O perioada am numit-o “bulinuta” si mi-era jena sa vorbesc cu ea prin burta. Doar o mangaiam muuult si ii spuneam rugaciuni. De Craciun, am aflat ca bulinuta mea era fetita si mai mult decat atat, i-am simtit si primele miscari in burtica. Lunile au trecut si incet incet pruncul meu a crescut bine, a evoluat perfect, de drag ca sta la mami in burta si-a infasurat si cordonul ombilical in jurul gatului de doua ori si a clipit des din gene la mami la ecograf. Of, tehnologia asta…ceva socant, mi-am dat seama de pe imaginile 4D ca e tati intreaga si m-am bucurat ca va avea si el fetita lui, bucatica rupta din el, pui mic de Ioana. Realitatea avea sa confirme: Ioana bomboana e tati intreaga iar probabil cu mami seamana la sensibilitatile ce ies incet incet la iveala pe masura ce trece timpul.

 

Dupa o iarna grea, plina de zapada, in care am fost consemnata sa stau cat mai mult in casa si in repaos datorita anumitor complicatii medicale, a venit si draga de primavara, aducand la mijloc de luna mai o floricica in viata noastra. Eeeeeiii, daca pana atunci aveam intrebari legate de mine, din acel moment eu am trecut pe locul 2 si puiul de om care si-a facut intrarea victorioasa in aceasta lume, a capatat intaietate.

 

Totul minunat a fost in maternitatea in care am nascut, parca eram in vis, parca nu mi se intampla mie, a fost cea mai frumoasa experienta aducerea pe lume a Ioanei, de la primul pana la ultimul pas in acea locatie. Asistentele mai mult decat amabile si dragute, incaperile si holurile nu miroseau a spital asa cum bine cunosc senzatia, florile erau pe holuri la fiecare usa, dandu-ti sentimentul extrem de placut de a sti ca dincolo de fiecare usa sta un pui in brate la mamica lui. Minunat, minunat, insa cand am ajuns acasa cu minunea mea , a inceput si realitatea mea. Ok, si ce voi face acum cu copilul? Ma voi descurca? Cum spunea la cursul de ingrijire a noului nascut ca i se face baita? Si cum tin capul? Si de aici a inceput lungul sir al zilelor cu n intrebari ivite din senin in mintea mea mult prea obosita si aglomerata de informatii. Ochii pironiti pe monitorul video de supraveghere pentru a-i vedea fiecare miscare cand nu sunt in zona ei… hranitul de 2 in 3 ore… incercarea de a descifra semnificatiile plansului bombonicii mele…

 

Am reusit! Mai repede decat credeam sa ii inteleg plansul, scancetul, privirea. Sa invat sa o infas chiar daca pare deplasat in ziua de azi. A fost ca aurul pentru mine! Am invatat sa o legan sa o calmez in momentele de oboseala cand desi vroia, nu putea sa adoarma.

 

Suntem in a 5-a luna de viata si am facut progrese mari de la stadiul de bebelus mic si neajutorat. De acum ne vom pregati de marea diversificare care va veni peste noi in aceasta toamna. Insa toate starile mele de bine interior au venit si din dialogul permanent cu mamici ca si mine, mamici care fie se afla la prima experienta de acest gen, ca si mine, fie mai au un puiut acasa si pot da sfaturi utile incepatoarelor ca mine.

 

De acum inainte, sper sa fim cat mai multe mamici care ne vom impartasi din experienta cresterii copilasilor in acest colt de lume virtuala insa si reala in acelasi timp. De la noi, vor invata si alte mamici si vom putea astfel da aripi viitoarelor aspirante la titlul de mamica.

 

Pornim la drum? Sa va fac prezentarile: Ioana bomboana e fetita mea, a venit pe lume la 38 de saptamani prin cezariana, cu scorul 10 Apgar, 51 de cm si 3,600 kg. Acum, la 4 luni si o saptamana ne-am dublat greutatea de la nastere (daaa,ne-am incadrat in grafic), mancam biberon si un pic de laptic de la mami si incepem sa devenim din ce in ce mai interesata de mancarea lui mami si a lui tati. Oare ce papa ei asa de bun acolo la masa? Lasa Ioana, in scurt timp, vei avea parte de o mare surpriza: vei descoperi singurica cu ce se mananca lumea asta!

 

Noi vom reveni cu povesti din casuta cu pitici, casuta Ioanei bomboana!…