TRAINING DE DEZVOLTARE PERSONALA!
DACA ESTI INTERESAT, DACA CONSIDERI CA AI NEVOIE SA ITI DEZVOLTI UNUL DINTRE ASPECTELE PERSONALE CARE NU SUNT IN ARMONIE CU TINE ITI PROPUN SA TE ALATURI UNUI GRUP DE DEZVOLTARE PERSONALA SAU DACA ITI DORESTI O TERAPIE INDIVIDUALA !
ASERTIVITATEA
Asertivitatea este una dintre însuşirile psihice deosebit de
importante din constelaţia personalităţii umane, care contribuie
considerabil la menţinerea echilibrului interior, la exprimarea a ceea ce
dorim şi în egală măsură la cultivarea unor relaţii interpersonale agreabile.
Ce înţelegem prin asertivitate? În esenţă, este o combinaţie reuşită
de fermitate şi bun simţ; este, de asemenea, capacitatea de a exprima
ceea ce suntem, ce dorim şi ce cerem într-o anumită situaţie, dar fără a
leza pe cei din jur, in limitele bunului simt. A ne comporta ferm,
neîncălcând spaţiul psihologic personal al celuilalt, cu respect de sine şi
pentru interlocutor, inseamna a fi asertivi. In acest mod, putem sa fim în
cunoştinţă de cauză privind drepturile care ne revin într-un anumit
context şi să beneficiem de ele.
Este cazul celor cărora le e greu sa spună “Nu” (atunci când îşi fac un
deserviciu acceptând ceva), care îşi asumă responsabilităţi care nu le revin, neglijându-le pe ale lor; care renunta la ei sau la ceva privind persoana lor si asta le creeaza un discomfort, care nu-si pot sustine opinia intr-o situatie,care se simt timizi etc. Cu alte cuvinte, aceste sugestii se adresează celor care se simt deficitari privind asertivitatea.
Cele 10 reguli ale asertivitatii
1. Avem dreptul să ne evaluăm, să ne judecăm propriul
comportament, gândurile şi emoţiile şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi pentru consecinţele lor asupra noastră.
2. Avem dreptul să nu oferim motive sau scuze pentru a justifica
propriul comportament.
Acest punct se refera doar la faptul ca ne putem asuma deciziile,
comportamentul, actiunile noastre, in limitele bunului simt. Este important de retinut ca nu invita la comportament egoist, individualist in raport cu ceilalti.
3. Avem dreptul să judecăm dacă suntem responsabili să găsim sau nu, soluţii pentru problemele altora.
A fi asertivi presupune a alege si a decide daca intra in
responsabilitatea noastra sa preluam la un moment dat, o problema a
altcuiva. De asemenea, nu face referire la ajutorul binevenit pe care este
firesc sa ni-l acordam reciproc daca prioritatile noastre ne permit aceasta.
4. Avem dreptul să ne răzgândim într-o anumită chestiune.
Privind punctul 4, a lucra organizat, a realiza planul de evoluţie a
unei anumite acţiuni proprii este un mod inteligent şi eficient de a aborda
o activitate. De multe ori, însă, este necesar ca un scop minor sau major ce ni l-am propus să suporte modificări, ca urmare a schimbărilor intervenite în ceea ce ne priveşte pe noi sau în ce priveşte situatia. În consecinţă, este firesc şi avem dreptul să regândim scopul propus şi îndeplinirea lui sau chiar renunţarea la el, în funcţie de caz.
Acelaşi lucru este valabil şi privind convingerile sau concluziile pe care le
tragem despre ceva sau cineva.
Un exemplu des intâlnit este acela când considerăm că trebuie să ne
schimbăm părerea făcută despre cineva – din rea în bună sau invers – , ca urmare a faptului că ajungem să cunoaştem mai bine persoana.
5.Ai dreptul să faci greşeli şi să fii responsabil pentru ele.
Această sugestie se referă în special la cei care tind să fie perfecţionişti şi
să-şi supraevalueze greşelile sau la cei care se simt permanent presaţi de teama că vor greşi sau pot greşi ceva – si chiar ajung sa nu mai actioneze pentru a evita aceasta. Este omenesc să facem greşeli. De asemenea această sugestie nu este o permisiune de a greşi oricând, oricum, de a renunţa la acea latură absolut necesară de a ne autoregla şi controla gândirea şi comportamentul.
Nu e o tragedie să facem greşeli, dacă învăţăm din ele. Nu trebuie să fim
presaţi de teama reacţiei celor din jur. În măsura în care suntem autonomi şi responsabili pentru noi, atunci noi suntem cei care ne apreciem o greşeală, nu ceilalţi. În acelaşi timp, este important să fim deschişi la comentariile din jur despre eşecul nostru şi să preluăm selectiv ceea ce considerăm util pentru noi, pentru dezvoltarea noastră ca persoană.
6.Ai dreptul să spui: Nu ştiu.
Avem voie să nu fim atotştiutori, avem voie să nu ştim anumite lucruri, în
special în faţa persoanelor de referinţă pentru noi. Atunci când ne cer
informaţii despre care ei presupun că ar trebui să le ştim, nu e o nenorocire dacă noi, de fapt, nu ştim să le răspundem. Dacă răspunsul ne scapă, putem să utilizăm, de la caz la caz, alte opţiuni de a răspunde: nu ştiu; ne putem informa; răspunsul nu ţine de noi etc.
7.Ai dreptul să te comporţi independent de bunăvoinţa pe care ţi-o arată sau ţi-a arătat-o cineva, fără să-i fi solicitat tu acest lucru.
De exemplu, dacă îţi face cineva o favoare pentru că aşa doreşte,
acest lucru nu te obligă să-ţi modifici reacţia ta, în cazul în care nu vrei
aceasta. Altfel, acea favoare ar deveni un mijloc prin care celălalt ne
determină să răspundem cum doreşte el, nu cum vrem noi. Cu alte cuvinte, devine un mod de manipulare. Desigur, putem să ne exprimăm aprecierea pentru acea favoare, putem să facem o remarcă în acest sens, dacă dorim.
8.Ai dreptul să fii ilogic în luarea anumitor decizii.
Acest aspect nu se referă la deciziile importante în viaţă sau la cele
care presupun reguli de convieţuire în societate, ci la situaţii care contribuie la menţinerea confortului nostru emoţional. Aceste decizii nu par logice pentru că nu le putem explica pe moment, dar simţim că este foarte bine să le urmăm. Ele pot fi expresia unor informaţii pe care le prelucrăm la nivel inconştient şi ca urmare, nu devenim conştienţi de ele sau pot fi expresia unor inspiraţii.
De exemplu, deşi mi-am propus să încep azi curăţenia de sărbători,
primesc o invitaţie la film – pot să aleg să-mi schimb programul; urmează
ca ulterior într-adevăr să fac curăţenia. Sau: am o relaţie de 2 ani cu cineva şi mă cere în căsătorie, simt că lucrurile nu mai
