Analiza grafologica sau din tainele scrisului

 

Aparentele pot fi inselatoare. Asa am sustinut mereu si realitatea ne-a dovedit poate acest lucru de multe ori. Insa exista destule lucruri exterioare care ne pot trada o parte din personalitatea sau caracterul nostru. Modul in care te imbraci sau te prezinti ca aspect exterior poate spune destule. Zicatoarea romanesca "spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti" are mult adevar in ea. Ca sa nu mai vorbim despre modul in care legi si porti o conversatie.

Unul dintre aceste aspecte care pot "trada" multe despre un om este si scrisul. Asa cum amprentele digitale sunt unice, vocea este diferita, iar caracteristicile fizice individuale si scrisul este unic. Grafologia a devenit o adevarat stiinta, utilizata nu numai in expertizele de autentificare a anumitor acte sau semnaturi, cum am fost obisnuiti, ci a ajuns sa fie in anumite conjuncturi, o proba "de foc" chiar si in ocuparea unui loc de munca. Modul in care scriem poate spune multe unui expert.

Incepand de la modul de aranjare in pagina, aliniate, sublinieri, litere de tipar, de mana, si pana la codita lui j sau p, sau buclele literelor mari de la inceputul uni cuvant, pot constitui o adevarata carte de vizita pentru noi.

Scrisul poate spune in ce stare de spirit eram cand am scris un document (furios, fericit, temator, trist), poate spune despre noi daca suntem o fire superficiala sau din contra tipicara, un om ordonat sau unul dezordonat, etc. Nu poate insa spune sexul si varsta celui care a scris.

Oricat ne-am chinui sa ne "falsificam" scrisul, sa ascundem anumite caracteristici ale sale, raman suficiente aspecte care sa dezvaluie chiar si faptul ca acela este un "fals". Energia (apasat sau lejer), directia (ascendente, descendente, aplecate spre dreapta sau spre stanga), amplitudinea literelor, ritmul scrisului (lent, crsipat, inegal, accelerat) si forma scrisului (rotunjite, ascutite, naturale, simple) traduc in scrisul nostru o serie de aspecte personale.

Iata cateva din tainele scrisului:

• aplecarea scrisului spre stanga denota inclinatie spre trecut, conservatorism si centrare pe sine;
• aplecarea scrisului spre dreapta, denota perespectiva spre viitor, altruism, optimism.;
• scrisul grupat in partea de sus a paginii, grafologii o traduc ca fiind al unei persoane imaginative, spirit constient, a carui activitate psihica este dominanta;
  scrisul grupat in partea de jos a paginii, este al unei persoane cu predilectie inconstienta, orientata spre materie si fizic;
• scrisul colturos este semnul unui refuz sau a unei greutati de adaptare;
  scrierea simpla (fara amploare) – sinceritate, modestie, claritate intelectuala, dar daca are monotonie in forme indica lipsa de fantezie, ariditate.
• scrierea ampla – forta, fantezie, iar daca este ampla dar intr-o scriere nearmonica, banala, denota slabiciune si confuzie in gandire
• floricelele, adaugirile, trasaturile complicate (exagerate)denota exagerarea intereselor, supraestimarea detaliilor si uneori disimulare.
• scrierea mare (peste 3 mm), inalta sau larga- entuziasm, exaltare, lipsa de concentrare, dar si orgoliu, aroganta sau mania grandoarei.
• scrierea mica (sub 2 mm) – realism. obiectivitate, precizie, umilinta, modestie, respect, dar si lipsa de elan, inflexibilitate, teama, indoiala de sine;
  scrierea crescanda – naivitate, spontaneitate, incapacitate de a intelege pe altii;
• scrierea stransa – autocontrol, moderatie, economie, egocentrism
  scrierea larga – ambitie, franchete, sociabilitate dar si superficialitate.

Sunt multe alte caracteristici ale scrisului care prin combinare pot duce la un "portret robot" al celui care a scris. Toate caracteristicile au atat componete pozitive cat si negative. Nu exista un scris perfect sau ideal.

Cu atat mai mult cu cat incercarea de a ne controla scrisul in ideea de a aparea altfel decat suntem, este sortit esecului, deoarece mecanismele neurologice si motorii care dicteaza scrisul se automatizeza in timp, iar "trucarea" lor devine extrem de grea daca nu chiar imposibila.