Am terminat de citit cartea Fata cu portocale. O aveam de mult in biblioteca, dar nu venise vremea ei. Am citit-o dintr-o rasuflare, intre doua iesiri din casa… M-a emotionat prin simplitatea subiectului si prin naturaletea scrisului. Este ca o poveste citita seara la lumina lampii, in seri de demult. Sau este – exact ca in carte – ca o scrisoare simpla scrisa de un tata pentru fiul lui. Ca o lectie despre viata si dragoste. Pe care fiii trebuie sa o inteleaga inainte de a o trai. Pentru a putea iubi fara sa se teama si pentru a trai fara sa se gandeasca la efemer si la marea trecere. Pentru a intelege ordinea fireasca a lumii. Citeste-o intr-o seara si sigur somnul tau va fi mai bun si mai odihnitor, iar lacrimile care, poate, vor curge vor spala amaraciunea zilelor in care ti-a fost teama! Pentru ca scrisul este cinstit si simplu, iar povestea trebuie sa fie adevarata. Ca viata noastra cea de ieri si de azi, ca povestile noastre pe care, scrise, nu le-am crede poate decat noi.
Sa cititi cartea cu bucurie! si astept parerea voastra..eu v-o recomand cu mare, mare bucurie…lectura placuta tuturor…
Daca mai stiti si alte carti care merita citite nu ezitati sa mi le spuneti , carti pe care le-ati citit si v-au placut, carti de care ati auzit si v-au placut, carti pe care v-ati dori sa le cititi..:)))))
