Ce ne mai bucuram cand copilul nostru accepta suzeta. Asa nu-si mai suge degetul, adoarme mult mai usor si atunci cand copilul are colici este chiar un calmant. Incepem sa ne facem probleme dupa cateva luni cand ne dam seama ca bebe este dependent de suzeta.
De fiecare data cand plecam de acasa trebuie sa avem mare grija sa nu o uitam ca altfel e dezastru. Noi aveam trei suzete. Cum scapa una pe jos i-o dadeam pe urmatoarea.Nu mai spun ca pe unde ne duceam se uita lumea la noi ca la circ. Copil asa mare cu suzeta in gura.
Pana la un an si 10 luni cred ca i-am dat suzeta ori de cate ori a cerut-o. Dupa aceea am inceput sa i-o dau numai la somnul de pranz si seara. Tragea de cateva ori din ea pana adormea si dupa aceea o scuipa. Efectiv nu stia sa adoarma fara ea.
In ultima perioada capatase si un obicei foarte enervant pentru mine. Ii placea sa o rupa cu dintii.
Pana ieri ( 2 ani si 2 luni ) la pranz cand a rupt ultima suzeta pe care o achizitionasem de vreo 2-3 saptamani. I-am explicat ca nu mai am alta suzeta sa-i dau si daca vrea neaparat sa o ia pe cea rupta. In disperare de cauza a cerut lipiciul si a incercat sa o lipeasca, s-a evervat rau de tot cand a vazut ca nu mai poate fi in stare normala suzeta. Dupa o ora de plans a adormit pana la urma.
Seara a inceput sa ceara din nou suzeta, numai ca a i-am aratat ca este rupta, a baut apa multa din biberon de dorul ei, a marait putin si a adormit. Nu-mi venea sa cred ca reusisem sa scapam de suzeta.
Asta a fost metoda mea. Nu stiu daca la alti copii ar functiona, dar un lucru e sigur. Parintii trebuie sa fie hotarati si sa nu cedeze la plansatele copilului.
