am exersat saptamani in sir, cum o sa vina mosul, ce o sa o intrebe, am invatat poezia, i-am explicat ca trebuie sa fie cuminte !
Entuziasmul a fost fara limite, in fiecare zi intreba:"Mami, nu mai vine mosul? eu am fost cuminte.
Ei si uite ca a sosit si ziua mult asteptata, ziua de craciun.Noi aveam emotii mai mari ca ea. Mosul ,( pentru intaia oara in aceasta postura) si mai mari !
Si in sfarsit mosul bate la usa .Cioc, cioc !
Chiote de bucurie:Vine mosul, vine mosul la mine !
Si cand a intrat mosul, a fugit repede si s-a ascuns intr-un colt , a plecat capul in pamant si nu vroia sa mai iasa de acolo. Degeaba i-am promis noi marea cu sarea ca nu se dadea neam scoasa de acolo.
A trebuit sa se prefaca mosul ca pleaca la un alt copil ca sa iasa de acolo. Apoi timida s-a hotarat sa vorbeasca si i-a spus in soapta cum o cheama. a trebuit sa scoata mosul sacosica cu dulciuri ca sa o determine sa ii mai raspunda la vreo doua intrebari.Dupa sacosica cu hainute, a prins curaj si s-a asezat pe piciorul mosului.
Cand a vazut ca mosul i-a adus masuta cu scaunele ca la cresa, asa cum si-a dorit ea, deja a lasat toata rusinea la o parte si se conversa cu mosul de parca se cunosteau de-o viata .
Partea cea mai nostima a fost cand s-a ridicat mosul din fotoliu, saracul amortise si s-a clatinat putin .La care fiica-mea il intreaba" Mosule te-ai imbatat , ai baut vin ?
Una peste alta a fost o experienta placuta, o amintire frumoasa, pe care o vom povesti cu placere mai tarziu !
