Detectia precoce a hipoacuziei la nou-nascut

Hipoacuzia profunda bilaterala permanenta – SURDITATEA reprezinta o conditie patologica importanta si relativ frecventa in randul nou-nascutilor, avand o incidenta de 1– 3/1000 nou-nascuti vii. Din datele statistice actuale, aceasta rata de incidenta a hipoacuziei este de 60 ori mai mare decat incidenta afectiunilor metabolice congenitale pentru care exista in prezent un program de screening universal la nou-nascuti (ex. fenilcetonuria – incidenta de 1/20000 nou-nascuti vii).

 

Din pacate, hipoacuzia este un defect invizibil la nastere astfel incat, copiii hipoacuzici arata si se comporta la fel ca nou-nascutii cu auz normal. De aceea, in lipsa unei detectari active a hipoacuziei, aceasta va fi depistata de-abia la 12-24 luni, cand parintii observa lipsa de dezvoltare a limbajului la copil. In S.U.A. si Anglia, unde serviciile de Audiologie si Recuperare auditiva a copiilor sunt bine puse la punct, hipoacuzia este depistata in jurul varstei de 18 luni. In Romania, varsta la care se depisteaza hipoacuzia variaza intre 3 si 4 ani. La 3 ani deja este prea tarziu pentru a asigura o dezvoltare optima a vorbirii.

 

SURDITATEA, daca nu este detectata precoce, va influenta si va determina repercusiuni grave asupra dezvoltarii vorbirii, achizitionarii limbajului si dezvoltarii cognitive, ceea ce va induce un efect negativ asupra calitatii vietii emotionale si sociale. In afara impactului negativ asupra comunicarii interumane, hipoacuzia severa bilaterala afecteaza si alte arii de dezvoltare: realizarea educationala, sanatatea mintala, respectul de sine si oportunitatile de angajare pe termen lung.

Cercetarea stiintifica internationala in acest domeniu demonstreaza clar ca nivelul de dezvoltare al limbajului este semnificativ mai bun in cazul copiilor diagnosticati ca hipoacuzici pana la varsta de 6 luni si care sunt tratati imediat dupa diagnosticare (prin protezare auditiva sau implant cohlear) fata de copiii la care diagnosticul de hipoacuzie se stabileste dupa varsta de 6 luni. Se considera ca 90% din copiii hipoacuzici in varsta de 5ani au hipoacuzie permanenta din perioada neonatala.

 

Auzul normal este o conditie obligatorie pentru dezvoltarea unei comunicari orale optime. Perceptia si producerea vorbirii sunt afectate negativ de lipsa unui model normal de achizitie si a unei bucle intacte de feed-back auditiv.

Consecintele hipoacuziei bilaterale congenitale nedepistata difera, in functie de severitatea hipoacuziei. Astfel, dupa varsta de 2 ani, varsta la care copilul ar trebui sa aiba aproximativ 200 cuvinte in vocabular si sa formeze propozitii simple, se pot observa consecintele scaderii de auz netratata:

– hipoacuzia profunda bilaterala lipseste individul de perceptia informatiilor acustice ale limbajului vorbit si ca rezultat apare imposibilitatea dezvoltarii comunicarii orale

– hipoacuzia usoara si moderata bilaterala nu impiedica in totalitate dezvoltarea limbajului si vorbirii deoarece unele informatii ale vorbirii sunt disponibile chiar fara amplificare. Totusi, in functie de gradul si configuratia deficitului, efecte variate asupra limbajului sunt evidente foarte devreme – copilul stalceste unele cuvinte, confunda unele consoane (inlocuiesc “b” cu “p”, “f” cu “v”). In plus, la orele cu predare in limba engleza apar frecvent greseli, deoarece copiii nu aud “s”-ul final, care face diferenta intre singular si plural si care este foarte des intalnit in limba engleza.
 

Screening-ul auzului la nou-nascuti este singura metoda prin care se poate depista activ hipoacuzia chiar din prima luna de viata (copilul nu participa activ la test) – in prezent exista mijloace tehnologice (OEA – otoemisiuni acustice, AABR – potentiale evocate auditive determinate automat) care permit un screening eficient al nou-nascutilor. In somnul natural al copilului (fara anestezie!) se pot efectua aceste teste audiologice obiective automate (otoemisiuni acustice-OEA si potentiale auditive-PEA) prin care se identifica copiii cu auz normal sau se ridica suspiciunea de hipoacuzie.

 

Testele sunt complet neinvazive, neiradiante si dureaza intre 5-20 minute, in functie de auzul copilului. Singura conditie este ca sugarul sa doarma, pentu a sta complet nemiscat, de aceea parintii trebuie sa vina cu copilul cat mai obosit, sa-i dea sa manance in clinica si sa astepte impreuna cu medicul sa adoarma sugarul.

 

Aceste investigatii audiologice reflecta aspecte diferite ale functionarii normale a sistemului auditiv: OEA evalueaza functia urechii interne (este cel mai raspandit test de screening auditiv), iar ABR reflecta functia cailor de conducere auditiva pana la nivelul trunchiului cerebral. Cea mai eficienta modalitate de screening se bazeaza pe asocierea celor doua teste obiective de mai sus (specificitate de peste 90% in depistarea surditatii).

 

Desi nu exista nici un studiu clinic randomizat (etic, acesta nici nu poate fi realizat), care sa demonstreze eficacitatea unui program de screening al auzului neonatal, pe plan international este recunoscuta utilitatea acestui program.

 

Se observa din aceasta prezentare ca screening-ul universal al auzului la nou-nascut reprezinta prima etapa de actiune. Trebuie subliniat ca screening-ul nu are nici o valoare daca nu este urmat imediat, OBLIGATORIU  de diagnosticul audiologic de certitudine a prezentei, a tipului si a gradului hipoacuziei.

 

Screening-ul si diagnosticul au scopuri fundamentale diferite:

– scopul screening-ului este de a selecta din populatia generala un numar mic de copii cu cel mai mare risc de a avea hipoacuzie

– scopul diagnosticului este de a confirma daca hipoacuzia exista si de a descrie exact felul acestei hipoacuzii.

 

Screening-ul universal al auzului la nou-nascuti este fezabil, justificat si cu beneficii certe. Diagnosticul hipoacuziei trebuie obtinut precoce, mai ales la nou-nascutii cu risc de surditate si, obligatoriu, trebuie urmat de interventie activa imediata (protezare auditiva sau implant cohlear, insotiate de exercitii logopedice). Toti nou-nascutii trebuie testati prin testele de screening auditiv, deoarece doar 50% din sugarii identificati cu surditate prezinta factori de risc pentru hipoacuzie la nastere.

 

Factorii de risc pentru hipoacuzie sunt:

– Perioada prenatala sau antenatala

– cauze ereditare (cromozomi sau gene-Conexina 26 spre exemplu)

– anomalii cranio-faciale

– sindroame genetice asociate cu hipoacuzie

– evolutia sarcinii

– infectii ale mamei, mai ales in primul trimestru de sarcina (cu toxoplasma, rubeola, citomegalo-virus, virus herpetic, treponema pallidum (sifilis) sau infectie HIV);

– intoxicatie (ingestie de alcool sau droguri de catre mama)

 

– Perioada neonatala sau perinatala

– prematuritate mare (sub 32 saptamani)

– greutate la nastere sub 1500grame

– scor APGAR sub 4 la 1 minut si sub 6 la 5 minute

– bilirubinemie peste 32mg%

– incompatibilitate de grup sau Rh a nou-nascutului cu mama

– tulburari cardio-respiratorii, mai ales daca necesita respiratie asistata mecanic peste 5 zile

– internare in sectia de Terapie Intensiva peste 5 zile

– infectii severe, mai ales complicate cu meningita pentru care adesea se administreaza antibiotic ototoxice

 

Screening-ul universal efectiv al auzului la nou-nascut nu poate inlocui vigilenta si continua urmarire a auzului (prin metode comportamentale) si a dezvoltarii limbajului pentru a detecta hipoacuzia la copii care nu au participat la screening sau la cei care au dezvoltat hipoacuzia ulterior screening-ului, in mica copilarie.

 

Depistarea precoce a scaderii auzului si instituirea tratamentului adecvat reprezinta singura metoda de a asigura conditiile optime pentru restabilirea auzului si dezvoltarea normala a limbajului copilului.

 

Sursa

Dr. Madalina Georgescu

Doctor in Medicina

Medic primar O.R.L., competenta Audiologie

Sef Lucrari UMF „Carol Davila” Bucuresti

 

 

Daca va confruntati cu una din problemele de mai sus o puteti contacta pe doamna doctor la Otomed Medical Center (Bucuresti) sau la adresa de mail madalina.georgescu@otomed-center.ro