Alaptarea si problemele ei. Povestea adevarata a unei mame

Ce mi-au spus expertii

Ma intreb de multe ori. De ce ne chinuim? De ce continuam cu alaptarea, daca este atat de dificila?

Sunt femei care se intorc la serviciu, se mult si isi lasa laptele la frigider, pentru ca cel care are grija de copil sa-l hraneasca. Sunt femei care alapteaza dimineata, inainte sa plece la munca, si seara, cand se intorc. Intre timp copilul este hranit cu lapte formula.

Eu am vrut sa renunt imediat, dar mi-am promis sa ma straduiesc macar trei luni.

“Noi am scos alaptarea din natural”, mi-a spus un consultant de lactatie. Femeile se ascund sub servete atunci cand alapteaza. E ca si cand ti-ai ascunde picioarele ca sa nu se vada ca mergi. Acest consultant m-a invatat cum sa trezesc copilul din somnul la san pentru a ma asigura ca mananca suficient. Desi medicul mi-a spus ca am copilul in graficele normale de masuratoare, consultantul de lactatie a descoperit ca dupa alaptare nu ia suficient de multe grame. La aceeasi clinica, un alt consultant de lactatie a descoperit alta problema. Copilul avea ceva la limba.

De multe ori cand exista probleme la alaptare, toti medicii consulta femeia, o supun la teste si analize. Dar poate mama n-are niciun “defect”.

Si uite asa aflam ca, de fapt, bebelusul nu poate deschide suficient de mult gura, ca are o probleme la limba care este “legata”. Aceasta boala poate duce la defecte de vorbire, mai tarziu, insa prima data afecteaza alaptarea. Iar acest lucru se descopera cel mai des inca din maternitate.

Medicii pot recomanda taierea frenului lingual, ceea ce ii va permite bebelusului sa deschida mai mult gura, sa prinda mai bine sfarcul si sa suga mai bine.

La final

Dupa interventia chirurgicala, alaptarea a devenit o alta poveste. Fiica mea a reusit sa prinda mai bine sanul si sa suga ca si cand ar fi stat 40 de ani in desert. Sugea linistita 15 minute si gata. Era satula si fericita. Brusc am inteles efectul oxitocinei. In sfarsit, ma bucuram de oxitocina, fara sa simt efectul cortizolului.

Eram, in sfarsit, ca in primul scenariu, o femeie frumoasa, calma, cu un bebelus minunat la san.

Ca sa ajung aici, insa, mi-au trebuit 3 luni, o frenectomie si multa perseverenta.

Autor: Amy Klein, editorialist la New York Times, Newsweek, Slate, Dame etc.

Sursa: mindbodygreen.com

Imagine de Alfonso Cerezo de la Pixabay

Citeste continuarea: 1 2 3