Alaptarea si problemele ei. Povestea adevarata a unei mame
Mama, ce ma incadrez in statistici!
Cum am decis sa alaptez
Toata lumea ma intreba: “Ai de gand sa alaptezi?”
“Voi incerca”, le-am spus.
Dupa ce am trecut atatia ani prin tratamente chinuitoare de fertilizare, mi-am promis ca nimic nu ma va descuraja in viata. Pentru ca mi-am petrecut 4 ani incercand sa am un copil, m-am gandit ca as putea incerca sa si alaptez. Daca imi iese, este perfect! Daca nu, asta e! Cat de greu poate fi?
Si cat de greu este!
Imaginati-va asta: o femeie frumoasa care se uita la copilul ei minunat in timp ce acesta suge linistit la sanii ei, cupa B.
Iata realitatea: o femeie ciufulita, nedormita, cu un copil de o luna care incearca sa suga de la un san de 20 de ori mai mare decat capul lui. Bebelusul apuca sfarcul si suge vorace cateva minute, apoi doarme 15 minute. Mama este un prizonier. Nu se misca, pentru ca poate trezi minunatul bebelus care stie sa tipe foarte tare. Apoi acesta se trezeste din nou, suge din nou, pana cand, probabil, se satura. Sau, de plictiseala, adoarme din nou.
Chestia asta dureaza cel putin o ora. Probabil, peste o ora, ma trezesc din nou. Sunt convinsa ca sunt mame care pot trece foarte usor prin aceasta experienta, gratie oxitocinei, hormonul care creeaza legatura dintre mama si copil. Insa chiar daca toate lucrurile ar merge ca pe roate, chiar daca nu te-ai putea confrunta niciodata cu sfarcuri crapate, canale blocate, mastita, infectii fungice, alaptarea tot este o provocare.
Te mai poate interesa: Cand e momentul sa intrerupi alaptarea? Ce complicatii pot aparea
Iata de ce:
- Trebuie sa bei foarte multa apa. Cel putin jumatate de litru la fiecare ora. Atat bea Michael Phelps la antrenamentele pentru Olimpiada.
- Trebuie sa mananci destul de mult. Desigur, vei slabi, vei arde in jur de 500-600 de calorii in plus pe zi. Cam cat ai pierde in 3 ore de yoga.
3. Te vor macina tot felul de ganduri despre alaptare, chiar si atunci cand nu alaptezi. M-am surprins de multe ori gandindu-ma la alaptare in timp ce eram in pat cu sotul meu. Cu el doar vorbesc. Ca altceva nu mai pot face dupa o zi intreaga de alaptat. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma atinga cineva. Nu ca sotul meu si-ar dori sa atinga pe cineva care miroase a fabrica de lactate.
Am 40 si ceva de ani, cu studii superioare, caucaziana, lucrez de acasa, sotul meu lucreaza jumatate din program de acasa. Deci ma inscriu in categoria femeilor care ar trebui sa alapteze. Potrivit unor statistici de la Centrul de Control al bolilor, rata femeilor cu un venit mare care alapteaza este mai mare decat cea a femeilor cu venit mai mic. De asemenea, alaptarea in randul femeilor peste 30 de ani este mai des intalnita decat in cazul mamelor mai tinere. Si, totusi, mie mi-e greu sa alaptez. Sunt femei care au job full-time. Sunt femei care au doua job-uri. Sunt femei care au doi-trei copii. Sunt femei singure, sunt femei sarace care alapteaza. Si eu nu!
Ca sa nu mai spun ca Societatea Americana de Pediatrie recomanda alaptarea exclusiva pana la 6 luni, iar apoi sa se continue alaptarea in paralel cu diversificarea. Ca sa ajung la aceasta performanta voi avea nevoie de menajera, chef personal si un antrenor personal.
