Vaccinul BCG, un pericol pentru copii?

Baza legala pentru ca un parinte sa poata refuza vaccinarea copilului sau

In ciuda credintei conform careia toata lumea trebuie sa se vaccineze, decizia familiei are prioritate absoluta in fata autoritatilor. Afirmatia „asa e legea”, facuta de medici sau de directorii de scoli in sprijinul vaccinarii obligatorii este lipsita de fundament si orice parinte poate, prin cunoasterea catorva elemente juridice de baza, sa-si impuna punctul de vedere. Astfel:  

– Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientilor prevede clar necesitatea consimtamantului informat si exprimat in scris pentru interventiile medicale:

– Art. 13. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si in scris raspunderea pentru decizia sa. Definitia interventiei medicale este data la art. 1 lit. d) din aceeasi lege astfel: „prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare”, cuprinzand asadar si vaccinarea.

– Legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii nu prevede obligatia de a fi vaccinat. Articolele 374 si 376 solicita medicului sa actioneze respectand vointa pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul si tratamentul cu potential risc. De asemenea, art. 651 prevede ca actul medical se poate face in lipsa consimtamantului informat numai in situatii de urgenta, in care lipsa actiunii imediate ar pune in pericol viata pacientului:

– Art. 649. Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament, cu potential de risc pentru pacient, dupa explicarea lor de catre medic, medic dentist, asistent medical/moasa, pacientului i se solicita acordul scris. In obtinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa sunt datori sa prezinte pacientului informatii la un nivel stiintific rezonabil pentru puterea de intelegere a acestuia. Informatiile trebuie sa contina: diagnosticul, natura si scopul tratamentului, riscurile si consecintele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile si consecintele lor, prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.

– Art. 651. Medicul curant, asistentul medical/moasa raspund atunci cand nu obtin consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia, cu exceptia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernamant, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita situatiei de urgenta. Atunci cand reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moasa pot solicita autorizarea efectuarii actului medical autoritatii tutelare sau pot actiona fara acordul acesteia in situatii de urgenta, cand intervalul de timp pana la exprimarea acordului ar pune in pericol, in mod ireversibil, sanatatea si viata pacientului.

– Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportarii bolilor si a efectuarii vaccinarilor, aprobata prin Legea nr. 649/2001, Art. 1 prevede ca „medicii de familie au obligatia de a asigura vaccinarea corecta a copiilor si de a raporta efectuarea acesteia directiei de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti. Schema de vaccinare recomandata pentru copii si adolescenti este prevazuta in Anexa si in Programul national de imunizari aprobat prin ordin al Ministrului sanatatii si familiei”.

Vaccinarea nu este obligatorie, ci „recomandata”. Pentru medicii de familie exista obligatia profesionala sa vaccineze corect si sa raporteze anumite boli, ca si situatia vaccinarilor. Orice pacient are dreptul sa refuze un tratament sau o procedura medicala, inclusiv vaccinarea. Orice tratament sau procedura medicala se pot acorda unui copil numai dupa ce s-a obtinut consimtamantul parintelui/tutorelui, cu exceptia situatiilor de urgenta.

Citeste mai multe aici.

Imagine de WikiImages de la Pixabay

Citeste continuarea: 1 2