Sfaturi pentru părinți: cât de repede începe un copil să vorbească și când trebuie să se consulte un logoped
Dezvoltarea limbajului nu urmează un ritm identic la toți copiii, iar diferențele de câteva luni între un copil și altul sunt perfect normale.
„Încă nu vorbește, dar înțelege tot” este probabil fraza pe care o aud cel mai frecvent logopezii de la părinții îngrijorați. Și chiar dacă de cele mai multe ori nu e nimic serios, există repere clare pe care merită să le cunoască orice părinte, pentru a face diferența între o diferență firească și un semnal care cere mai multă atenție. În primul an de viață, copilul acumulează treptat sunetele și ritmul limbii pe care o aude în jur, chiar dacă nu rostește încă multe cuvinte. Spre vârsta de un an, majoritatea copiilor recunosc și folosesc între 20 și 100 de cuvinte, iar în jurul vârstei de doi ani apare nevoia tot mai clară de a fi înțeleși și de a înțelege la rândul lor ce se întâmplă în jur. În această perioadă, expunerea la cărți și povești citite cu voce tare contează mai mult decât timpul petrecut în fața ecranelor, pentru că ajută copilul să lege cuvintele de sensul lor real.
Unele situații pot complica firesc acest parcurs al vorbirii. Copiii care cresc expuși simultan la două sau mai multe limbi străine de la vârste mici pot avea perioade în care par nesiguri în exprimare, tocmai pentru că nu au încă stabilit clar în ce limbă să comunice și nu există neapărat un motiv de îngrijorare. Diferit este cazul în care limbajul copilului nu corespunde deloc vârstei, situație în care pot apărea tulburări de comunicare, de limbaj sau de vorbire, fiecare necesitând o abordare terapeutică distinctă. Nu există o vârstă minimă strictă de la care poate începe terapia logopedică, dar recomandarea generală, explicată pe larg pe site-ul Clinica Hope, este ca evaluarea să aibă loc în jurul vârstei de doi ani și jumătate, dacă părinții observă întârzieri față de reperele obișnuite. O evaluare logopedică analizează atât limbajul verbal, cât și pe cel nonverbal, atât capacitatea copilului de a se exprima, cât și pe cea de a înțelege ce i se spune, iar din combinarea acestor observații rezultă un diagnostic clar și un plan de terapie adaptat, construit de cele mai multe ori prin joc.
Amânarea evaluării pe motiv că „își va reveni singur” poate însemna, de fapt, pierderea unei perioade în care intervenția are cel mai mare impact. Copiii preșcolari cu tulburări de dezvoltare a limbajului care au urmat terapie logopedică timp de un an au înregistrat progrese vizibile atât în comunicarea verbală, cât și în cea nonverbală, în cadrul interacțiunii zilnice cu ceilalți copii, potrivit unei cercetări desfășurate într-o grădiniță. Semnalele care merită o consultație mai degrabă mai devreme decât mai târziu includ absența oricărui cuvânt până la 18 luni, un vocabular vizibil mai sărac decât al copiilor de aceeași vârstă, frustrarea frecventă atunci când copilul încearcă să comunice și nu reușește sau dificultăți persistente de pronunție care nu se ameliorează cu timpul.
Foto: Pexels
