Cum construim atașament sigur pentru bebeluși. Este cu adevărat temelia sănătății emoționale pentru o viață întreagă?
În primele luni de viață, bebelușul nu are nevoie doar de hrană și somn. Are nevoie de siguranță emoțională, de prezența constantă a unei figuri de atașament și de răspunsuri sensibile la nevoile lui. Modul în care părintele sau îngrijitorul răspunde la plâns, la zâmbet, la priviri sau la gesturi determină, în timp, tipul de atașament pe care copilul îl va dezvolta — sigur sau nesigur.
Ce este atașamentul sigur?
Atașamentul sigur este forma sănătoasă de legătură emoțională pe care copilul o dezvoltă cu părintele. Un copil cu atașament sigur:
- se simte protejat și iubit,
- are încredere că adulții vor răspunde nevoilor sale,
- devine curios și explorator,
- dezvoltă, mai târziu, relații sociale armonioase.
Potrivit psihologului John Bowlby, părintele este o „bază de siguranță” din care copilul poate explora lumea și la care se poate întoarce ori de câte ori are nevoie de confort sau sprijin. [Sursa: John Bowlby – Attachment and Loss]
Cele mai frecvente intrebari despre somnul bebelusilor
Cum se formează atașamentul sigur?
- Răspunde prompt la plânsul bebelușului
Nu, nu îl „răsfeți”. Când bebelușul plânge și primește un răspuns calm și constant, învață că lumea este un loc sigur. Studiile arată că răspunsul sensibil la plânsul copilului favorizează dezvoltarea unui atașament sigur. [Sursa: Harvard University Center on the Developing Child] - Contact vizual, voce caldă, atingere blândă
Bebelușii comunică prin expresii faciale, gângureli și gesturi. Un părinte care face contact vizual, îi vorbește calm și îl ține cu tandrețe transmite copilului: „Ești important. Ești iubit.” Acest lucru îi reglează stresul și construiește încrederea. [Sursa: National Scientific Council on the Developing Child, 2004] - Rutine previzibile, dar flexibile
Bebelușul are nevoie de consistență: mese, somn, băi sau momente de joacă într-un ritm recognoscibil. Nu e vorba de rigiditate, ci de a crea un mediu previzibil în care copilul să știe că va fi îngrijit. Previzibilitatea oferă securitate. - Reglare emoțională prin coreglare
Un copil nu știe să își regleze emoțiile singur. Părintele care îl ține în brațe, îl mângâie, îl calmează sau îl ajută să se liniștească învață copilul, prin experiență, că emoțiile sunt tolerabile și pot fi gestionate. [Sursa: Siegel & Bryson – The Whole-Brain Child] - Jocul interactiv și prezența reală
Când părintele răspunde cu bucurie la un zâmbet sau la o mișcare a bebelușului, se creează o relație de reciprocitate. Aceste „dansuri” emoționale între părinte și copil creează conexiuni neuronale esențiale pentru atașament. [Sursa: Daniel Stern – The Interpersonal World of the Infant]
Citeste continuarea: 1 2
