Sexualitatea – ce reprezintă? Care este legătura cu stilul de atașament?

Ce reprezintă, de fapt, sexualitatea?

Sexualitatea are diverse dimensiuni biologice, psihologice, sociologice și politice. Sexualitatea definește mijloacele de reproducere biologică, descrie reprezentările psihologice și sociologice ale sinelui și orientează atracția unei persoane față de ceilalți. Are o importanță deosebită nu doar la nivel individual, ci și pentru relațiile intime. Mai mult, modelează creierul și corpul pentru a fi în căutarea plăcerii.
Sexul face lumea să se învârtă: îi face pe bebeluși să se legene, pe copii să chicotească, pe adolescenți să flirteze, iar pe adulți să aibă copii.

Este abordată în cărțile sfinte ale marilor religii ale lumii și se infiltrează în fiecare parte a societății. Ea influențează modul în care ne îmbrăcăm, glumim și vorbim. În multe privințe, sexul definește cine suntem. Fiind atât de important, eminentul neuropsiholog Karl Pribram a descris sexul ca fiind una dintre ”cele patru stări de bază ale pulsiunii umane”. Stările de impuls ne motivează să atingem obiectivele. Ele au strânsă legatură cu supraviețuirea noastră. Tot în opinia aceluiaș neuropsiholog, ”hrănirea, lupta, fuga și sexul sunt cele patru impulsuri din spatele principalelor gânduri, sentimente și comportamente”.
Sexualitatea umană joacă un rol major în viața fiecăruia. Indiferent dacă suntem tineri sau bătrâni, bărbat sau femeie, americani sau japonezi, este o parte integrantă a ceea ce facem și a cine suntem.

Sexualitatea poate fi asociata, in cazul ambelor sexe, cu intregul spectru al trairilor umane, precum placerea, anticiparea placerii, dorinta, curiozitatea, dar si frica, furia, dezgustul si suferinta.

Sexualitatea este comportamentul intenționat de conectare, control sau joc, prezență, incertitudine și care implică o energie mai primară, cum de altfel, este și o cale de comunicare prin care ne exprimăm sentimentele, oferim siguranță și mai ales sens, eliberăm tensiunile și echilibrăm viață de cuplu.
Tiparele de dragoste-sexualitate se formează adesea în familii, unde, evident, copiii au drept model, într-o primă etapa, părinții (fetele se ghidează după modelul mamei; băieții, după cel al tatălui), în măsura în care aceste modele sunt disponibile. Ulterior, lupta internă pentru dezidentificarea de tată sau/și mamă poate stimula și pregăti formarea identității, respectiv modelarea propriului eu și a voinței proprii.

Acest proces poate fi unul sănătos sau eșuant, în cazurile în care experiențele timpurii sau traumele, atât ale copiilor, cât și ale persoanelor de referință, interferează, la vârste fragede, cu formarea eului sănătos și a funcțiilor voinței. Părinții și copiii nu dezvoltă, în astfel de situații, nici capacitatea de relaționare intimă autentică, nici pe cea de diferențiere și separare; ei se agață, simbiotic, unii de ceilalți și se resping, în același timp. O altă consecință este faptul că identitatea sexuală a copiilor rămâne, și ea, subdezvoltată. Sexualitatea sănătoasă se dezvolta într-un mediu deschis și binevoitor, care oferă susținere și explicații.
Unii specialiști sugerează că sexualitatea este asemenea unei scări glisante, în care există un spectru mai larg de definiții.

Scara Kinsley, care a fost publicată în anul 1948, sugerează că persoanele nu se încadrează în homosexuali sau heterosexuali, ci există șapte variații ale orientării sexuale:

0: exclusiv heterosexual;

1: predominant heterosexual, dar incidental homosexual;

2: predominant heterosexual, dar mai mult decât incidental homosexual;

3: egal homosexual și heterosexual;

4: predominant homosexual, dar mai mult decât incidental heterosexual;

5: predominant homosexual, dar incidental heterosexual;

6: exclusiv homosexual;

x: nici un contact sau o reacție socio-sexuală.

Este important de menționat că există un șir de variații ale atracției experimentate. De exemplu, este posibilă atracția sexuală față de un gen, iar cea romantică față de altul sau față de mai multe genuri. De asemenea, bisexualii pot prefera, de exemplu, femeile din punct de vedere sexual, iar bărbații din punct de vedere romantic. La fel ca iubirea, sexualitatea este, la începutul dezvoltării fizice a unei persoane, instinctivă și condiționată. În rețelele neuronale ale corpului și în ciclurile sale de reglare hormonală, sexualitatea și iubirea se situează diferit.

Perspective asupra sexualității. Studii științifice.

Având în vedere că dorința noastră sexuală are legătură directă cu cea mai intensă plăcere pe care o putem resimți, ea devine și una dintre cele mai comune cu care se confruntă umanitatea. Tot ceea ce ține de sexualitate nu reprezintă doar o chestiune privată și personală, ci implicațiile sale se întrevăd în toate relațiile noastre interpersonale.

Francis Macnab susține că”Ființele omenești nu sunt monogame prin natura lor. Lucrul acesta le-a fost impus. Este o decizie… În ceea ce privește dorința sexuală, suntem influențați puternic de inhibițiile și sancțiunile culturale, religioase și personale.”

Primele investigații științifice despre sex au folosit metoda studiului de caz. Folosind această metodă, medicul englez Henry Havelock Ellis (1859-1939) a examinat diverse subiecte din cadrul sexualității, inclusiv excitarea și masturbarea. Din 1897 până în 1923, descoperirile sale au fost publicate într-un set de cărți în șapte volume intitulat Studies in the Psychology of Sex. Printre cele mai remarcabile descoperiri ale sale este că persoanele transgender sunt diferite de persoanele homosexuale.

Studiile lui Ellis l-au determinat să fie un susținător al egalității în drepturi pentru femei și al educației cuprinzătoare a sexualității umane în școlile publice.

Folosind tot studii de caz, psihanalistul austriac Sigmund Freud (1856-1939) este considerat primul om de știință care a asociat sexul cu dezvoltarea sănătoasă și a recunoscut că oamenii sunt sexuali pe toată durata vieții, inclusiv în copilărie. Freud a susținut că oamenii progresează prin cinci stadii de dezvoltare psihosexuală: orală, anală, falica, latentă și genitală. Potrivit lui Freud, fiecare dintre aceste etape ar putea fi trecută într-un mod sănătos sau nesănătos. În maniere nesănătoase, oamenii pot dezvolta probleme psihologice, cum ar fi frigiditatea sau impotența.

Biologul american Alfred Kinsey (1894-1956) este denumit în mod obișnuit părintele cercetării sexualității umane. Kinsey a fost un expert de renume mondial în viespi, dar mai târziu și-a schimbat atenția către studiul oamenilor. Această schimbare s-a întâmplat pentru că a vrut să predea un curs despre căsătorie, dar a constatat că lipsesc date despre comportamentul sexual uman. A decis să colecteze el însuși informații folosind metoda sondajului și și-a stabilit un obiectiv de a intervieva 100 de mii de oameni despre istoria lor sexuală. Deși nu a îndeplinit obiectivul, a reușit totuși să adune 18 mii de interviuri! Multe comportamente „în spatele ușilor închise” investigate de oamenii de știință contemporani se bazează pe munca fundamentală a lui Kinsey.

Există mulți factori care ne ajută să ne dezvoltăm sexualitatea, probabil unul dintre cei mai importanți este sexul nostru real. Indiferent dacă sunt bărbat sau femeie, va avea probabil o influență majoră asupra dezvoltării sexualității mele individuale. În plus, sexualitatea este o parte integrantă a personalității noastre, indiferent dacă suntem conștienți de aceasta sau nu.

Citeste continuarea aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

Foto: Depositphotos.com