David Elkind ne poveștește că egocentrismul adolescentului se bazează pe două concepte: cel de audiență imaginară și cel de fabulare personală. Primul se referă la convingerea că ceilalți îl urmăresc cu predilecție și îi evaluează aproape permanent comportamentul și înfățișarea. Așa încât nesiguranța adolescentină se transformă în presupunerea că pot fi ținta criticii și ridiculizării. De aici se iscă nevoia de a fi în ton cu cerințele grupului de referință, adică motivul pentru care refuză să iasă din casă fără pantalonii preferați. Și tot de aici se naște și refuzul autodezvăluirii. Cel de-al doilea concept se referă la credința distorsionată a adolescentului care tinde să creadă că este special, că experiența lui este unică, că nu este guvernat de legile naturale ale existenței și că este protejat de rău, de pericol. Fabularea personală stă atât la baza impresiei că ceea ce trăiesc este special și unic și, în consecință, nu pot fi înțeleși, cât și la baza comportamentelor riscante.
Fragilitatea adolescentului este legată și de multitudinea alternativelor pe care le descoperă ca fiind potențial posibile ca evoluții viitoare sau ca alternative de viață. De unde și tendința către reverie și către retragerea într-o lume imaginară în care adultului i se interzice accesul.
Conceptele de mai sus aruncă ceva lumină, peste majoritatea comportamentelor inexplicabile ale adolescenților. Da, majoritatea sunt puțin dotați cu empatie (posibilitatea de a te pune în locul celuilalt), dar asta tocmai pentru că adolecența este momentul potrivit pentru a o experimenta.
Pentru a depăși cele două concepte și pentru ajunge la stadiul de gândire a adultului echilibrat, adolescentul are nevoie de experimentare și de expunere socială. Nu toți adolescenții reușesc însă să facă asta și sunt sigură că poți găsi în anturajul tău exemple de adulți care se poartă de parcă ar fi în centrul atenției și care cred că sunt “mai speciali” decât alții. Așa că ce e de făcut dacă copilul tău de ieri se transformă în extraterestrul adolescent de azi? În primul rând, e util de știut că egocentrismul începe să se atenueze în jur de 16 ani, odată ce este achiziționată capacitatea de a face diferența dintre propriile percepții și cele ale altora. E util să îți aduci aminte de propria adolescență și, de vreme ce tu ai achiziționat empatia, să o folosești. Îți amintești cât de dificil era să iei atunci decizii și cât te îngrozea posibilitatea că ai fi putut face o alegere greșită? Și cât de frustrant era că altul “știa ce e bun pentru tine”? Respectă-i experiența și nu începe discuțiile cu “atunci când eram de vârsta ta”. Nu-i minimiza temerile pentru că doar tu ști, cu mintea de acum, că e mult mai ușor decât pare; el e doar la începutul drumului și știe încă doar că se teme, nu și că va reuși.
Înarmează-te cu răbdare, nimic nu se petrece peste noapte. Chestia este că nu ai cum să îți ferești copilul de durerile conștientizării de sine sau de greșelile pe care ți-ai dori să nu le facă, dar poți face procesul mai ușor și mai eficient printr-o relație părinte-copil care să îi ofere ajutor, în ciuda comportamentelor și aparenței neprietenoase.
Autor psiholog Miruna Stănculescu
www.mirunastanculescu.ro
Citeste continuarea: 1 2
5 zodii ale căror horoscoape se îmbunătățesc din 19 aprilie când Soarele intră în Taur
