Psihologia relațiilor dintre frați și știința atașamentului în acest tip de relație

Bunăstarea noastră nu este ceva punctual sau ceva spre care ne putem îndrepta degetul pentru a putea puncta sursa ei. Pentru fiecare dintre noi, bunăstarea este precum un amestec de senzații, trăiri, relații, emoții, prietenii, împliniri care integrate în universul nostru interior ne ajută să ne păstrăm lucizi, asumați, ancorați și recunoscători pentru ceea ce trăim zi de zi. Totodată, bunăstarea este și despre alegeri. Zi de zi suntem puși față în față cu opțiuni. Relația fraternă poate fi una dintre cele mai longevive relații din viața noastră și tocmai de aceea este important să vedem cum ne raportăm la ea și cum contribuie la starea noastră de bine, sau din contră.

În ciuda faptului că majoritatea persoanelor din Statele Unite, de exemplu, cresc cu cel puțin un frate și faptul că relațiile dintre frați sunt adesea cea mai lungă relație de durată în viața acestor indivizi, cercetările privind relațiile dintre frați rămân în urmă față de alte relații de familie. Cu toate acestea, există studii care atestă faptul că frații sunt esențiali în viața indivizilor și familiilor din întreaga lume și în întreaga durată de viață: frații servesc ca însoțitori, confidenți, și modele în copilărie și adolescență și ca surse de sprijin pe tot parcursul vieții adulte. 

Ce susține știința despre relațiile fraterne?

Până în prezent, o mare parte din munca empirică privind relațiile dintre frați se concentrează asupra rolului lor în dezvoltarea psihologică individuală și ajustarea comportamentală. Totodată, pierderea încrederii în părinți în societatea postmodernă (Elkind, 1995; Spock, 1994) este dublată de dovezi că mulți părinți au o disponibilitate din ce în ce mai mică de a monitoriza evoluția copiilor lor. Faptul că aproape 20% din copiii de astăzi pot fi diagnosticați cu ADHD, tulburarea de hiperactivitate/deficit de atenție (Barkley, 1989), este, după părerea specialiștilor, efectul secundar al hiperstimulării date de mass-media, de joc și de influența colegilor (Holbrook, 1996) dominante în viețile multor copii și al scăderii timpului și energiei alocate de mulți părinți pentru a interacționa cu copiii lor. Necesitățile economice și dorința universală pentru un standard de viață mai ridicat și ambiția femeilor de a fi egale bărbaților din punct de vedere profesional și economic se traduc într-o mai mică disponibilitate a părinților de a îngriji, îndruma și stabili norme și reguli solide și echitabile pentru copiii lor. Robert Bly (1996) a numit societatea noastră ca fiind „societatea fraternă”, ca recunoaștere a pierderii influenței parentale asupra copiilor ori a unor figuri parentale pe care copiii să le respecte. Ceea ce se numea odată rivalitate fraternă există încă, dar se datorează adeseori dezorganizării și fragmentării familiei într-o lume de schimbări contradictorii și năucitoare. Pentru că lumea noastră se schimbă atât de rapid, chiar și numai un an sau doi diferență între copii poate însemna că fiecare copil percepe o lume complet diferită de a celuilalt. De la un an la altul pot apărea contexte diferite de viață, atitudini parentale diferite și chiar părinți diferiți! Nu este de mirare că unii frați sunt lipsiți de mijloacele potrivite care să îi ajute să dezvolte relația fraternă. 

Citeste continuarea aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700

Mail: contact@clinicaaproape.ro

Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

ID 349970300 © Romrodinka | Dreamstime.com