“Mi-e teamă că o să am un adolescent cu probleme.” Ei bine, ca să nu ne mai temem, mă gândesc să trecem în revistă ce ai de făcut pentru a obține unul. Garantat. Deși unii dintre ei pot totuși face față, dacă urmezi sfaturile de mai jos vei obține unul care îți va da bătăi de cap. În plus, aproape sigur, odată ajuns adult, îi vei face viața interesantă pentru că va avea de rezolvat probleme de relaționare cu ceilalți, o stimă de sine scăzută,și de găsit o cale de a exprima ce simte.
Primul lucru pe listă este să îl înveți să își țină emoțiile pentru el. Cum faci asta? Simplu. Ori de câte ori exprimă furie, tristețe sau temeri poți alege una dintre următoarele variante: Ia-l în derâdere (că doar, ce naiba, astea-s probleme?), sau adu-i argumente raționale prin care îi demonstrezi că problema e doar în capul lui/ei. Dacă primele două nu merg, ai alternativa finală: Supără-te, întristează-te sau teme-te mai mult decât el. Până la urmă dacă reușești să creezi o problemă mai mare decât a lui, ai putea avea șansa să faci să pară că a lui nu mai există.
A doua mișcare esențială este derutarea adversarului. Cum obținem asta? Simplu. Prin așteptări necomunicate și reguli flexibile. Deci, nu ai nimic mai mult de făcut decât să te asiguri că nu-i spui niciodată concret ce aștepți de la el sau ea și că, ameninți cu lucruri pe care nu le mai respecți. Asta va face posibil ca atunci când ceva nu iese bine să poți spune, onest și autentic “sunt profund dezamăgit(ă), mă așteptam să știi asta până acum” sau, dup caz “speram că dacă am tot ziscă o să te pedepsesc și nu am făcut-o, o să înțelegi singur că nu e bine ce faci”. Prin derutarea adversarului mai ai un avantaj: acela că nu trebuie să pierzi timp să te gândești ce anume aștepți de la el, și nici dacă poți să pui în practică amenințările. Adică nu mai are rost să te gândești că dacă îi spui că nu iese o lună din casă, nu poți pleca nici tu.
Citeste continuarea: 1 2
