Permisivitate versus disciplină în creșterea și dezvoltarea copiilor

Fiecare dintre noi care este părinte știe că misiunea de a ne educa copiii poate fi una dintre cele mai dificile. Educația este un proces continuu, complex, cu multe valențe și variabile și de prea multe ori, este posibil să ne simțim confuzi și neînțeleși în raport cu deciziile pe care le luăm în acest sens.

Educația permisivă este un stil de parenting în care părinții tind să fie foarte iubitori, dar oferă puține îndrumări și reguli. Acești părinți nu se așteaptă la un comportament matur de la copiii lor și adesea par mai degrabă un prieten decât o figură parentală. Acești părinți tind să fie la polul opus față de așa-numiții „părinți elicopter”. În loc să ”plutească” peste fiecare mișcare a copiilor lor, părinții permisivi sunt incredibil de superficiali și rareori fac sau impun orice tip de reguli sau structură. Motto-ul lor este adesea „copiii vor fi copii”. 

Definiția oficială, psihologică, a permisivității se referă la controlul parental.

Sunt părinții permisivi prea lași, prea delăsători, prea superficiali? Ce criterii trebuie să îndeplinească părinții pentru a fi etichetați ca fiind „permisivi?”

Parentingul permisiv, uneori numit „parenting indulgent”, este un stil de creștere a copiilor care prezintă două trăsături cheie:

• adoptarea unui comportament hrănitor și cald (ceea ce este bun pentru copii) și
• reticență în raport cu impunerea de limite (ceea ce este problematic).

Această definiție derivă din lucrările Dianei Baumrind, Eleanorei Maccoby și ale lui John Martin, cercetători care au dezvoltat un sistem de clasificare a părinților în funcție de modul în care încearcă să controleze comportamentul copiilor. După cum notează Baumrind, părinții permisivi au unele asemănări cu părinții autoritari. Ambele tipuri de părinți manifestă un nivel ridicat de căldură față de copiii lor. Ei susțin emoțional și răspund la nevoile și dorințele copiilor lor – ceea ce este un lucru bun.

Tu stii cum ii faci rau copilului tau fara sa vrei? Comanda si tu ghidul Sfatulparintilor.ro pe care orice parinte respinsabil ar trebui sa-l aiba! Detalii aici.

Caracteristicile parentingului permisiv (a părinților permisivi). Opus al disciplinei.

Potrivit psihologului Diana Baumrind, părinții permisivi „sunt netradiționali și foarte îngăduitori, nu adoptă un comportament matur în raport cu proprii copii, nu permit o autoreglare sănătoasă acestora și evită confruntarea.”. Deci, care ar fi caracteristicile pe care le găsim la părinții permisivi?

• Sunt buni îngrijitori și iubitori față de copiii lor
• Cer părerea copiilor cu privire la deciziile majore pe care trebuie să le ia
• Pun accent pe libertatea copiilor, mai degrabă decât pe responsabilitate
• Au puține reguli sau standarde de comportament care trebuie urmate, iar dacă acestea există, sunt inconsecvente
• Folosesc mita, cum ar fi jucăriile, cadourile și alimentele ca mijloc de a determina copiii să se comporte într-un anume fel (în funcție de context)
• Adesea par mai degrabă prieteni pentru proprii copii și nu părinți
• Nu oferă structură în programul zilnic al copiilor 
• Nu aplică consecințe și nu vorbesc despre importanța acestora

Asa iti ranesti copilul fara sa stii? Afla cuvintele pe care n-ar trebui sa le folosesti vreodata! Comanda si tu ghidul Sfatulparintilor.ro pe care orice parinte respinsabil ar trebui sa-l aiba! Detalii aici.

Efectele parentingului permisiv

Deoarece există puține reguli, așteptări și cerințe, copiii crescuți de părinți permisivi tind să se lupte cu autoreglarea și autocontrolul. Acești copii au dificultăți în a forma relații din teama de abandon și se implică cu regularitate în comportamente riscante deoarece părinții lor nu au stabilit reguli clare în copilărie.

Cercetătorii au descoperit că abordarea prea relaxată a părinților permisivi poate duce la o serie de rezultate negative. Copiii crescuți de părinți permisivi tind să nu aibă autodisciplină, să posede abilități sociale slabe, să fie focusați doar pe sine și pretențioși și se pot simți nesiguri din cauza lipsei de limite și de îndrumare. Cercetările au sugerat, de asemenea, că acei copii care sunt crescuți de părinți permisivi:

• Afișează rezultate scăzute în multe domenii: deoarece părinții lor au puține sau deloc așteptări de la ei, acești copii nu au de ce să se străduiască. Studiile au legat parentalitatea permisivă de rezultate academice mai scăzute.
• Iau decizii proaste: deoarece părinții lor nu stabilesc sau nu impun niciun fel de reguli sau linii directoare, acești copii se luptă să învețe abilități bune de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor.
• Învață că dezamăgirea și tristețea sunt intolerabile
• Pot fi mai predispuși la delincvență și consumul de substanțe: unele studii sugerează că acei copii crescuți de părinți permisivi sunt mai predispuși să se implice în comportament neadecvat și consum de alcool sau substanțe.
• Arată mai multă agresivitate și mai puțină înțelegere emoțională: deoarece nu învață să facă față emoțiilor în mod eficient, în special în situațiile în care nu obțin ceea ce își doresc, copiii cu părinți permisivi pot trece prin stări foarte tulburi atunci când se confruntă cu situații stresante sau dificile din punct de vedere emoțional.
• Incapabili să-și gestioneze timpul sau obiceiurile: din cauza lipsei de structură și de reguli în casă, acești copii nu învață niciodată limite. Acest lucru ar putea duce la utilizarea exagerată a televizorului, la prea multe jocuri pe calculator și la o alimentație dezorganizată.
• Deoarece parentingul permisiv implică o lipsă de cerințe și așteptări, copiii crescuți de părinți cu acest stil de educație au tendința de a crește fără un sentiment de autodisciplină. Ei pot fi mai indisciplinați la școală din cauza lipsei de limite în propria casă și pot fi mai puțin motivați din punct de vedere academic decât mulți dintre colegii lor.
• Copiii nu au abilități de interacțiune și comunicare în mediile sociale. Deși pot fi buni la comunicarea interpersonală, le lipsesc alte abilități importante, cum ar fi împărtășirea și asumarea responsabilităților.
• Copiii nu se simt conectați cu părinții lor atunci când nu au încredere că aceștia îi pot ajuta cu o întreagă gamă de emoții. Stilul părintelui permisiv subminează, de cele mai multe ori, relația părinte-copil.

Articolul integral il poti citi aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

foto: Depositphotos.com