Cine spune că un copil cu o „personalitate mai puternică” este de speriat? Gândul că fiecare copil trece printr-o perioadă când își cere independența și se „răzvrătește” împotriva părinților săi este puțin exagerat. În realitate, copilul își dorește pur și simplu să ia parte la luarea deciziilor care îl privesc. De aceea comunicarea părinte-copil trebuie să fie cât mai transparentă.
Imaginea „copilului ideal” în cultura populară arată cam așa: copilul este ascultător, dar și destul de independent, și asertiv. Acesta nu este întotdeauna astfel. Personalitățile copiilor sunt atât de diferite, încât nu poți crea un portret generalizat al „copilului perfect”. În schimb, părinții trebuie să găsească un echilibru între obediență și independență fără ca vreuna din ele să fie dusă la extrem. Si mai ales, să se ia în considerare și opiniile copilului.
Te mai poate interesa: 25 feluri in care sa vorbesti ca sa te asculte copilul
Mai mult decât să îți obligi copilul să facă ce îi ceri, este mai important ca el să înțeleagă ce îi priește și ce nu.
Apoi, pe măsură ce crește, puteți stabili împreună, ca o echipă, aceste aspecte. Dacă însă recurgi la pedepse sau mustrări ori de câte ori vă contraziceți, copilul se va obișnui ca atunci când va fi rugat să își strângă jucăriile sau să își spele vasele după ce mănâncă să fie „atacat” cu țipete și, uneori, cu reproșuri.
Dacă ai făcut greșeala să pornești pe acest drum, este destul de dificil să îl mai modifici. Copilul va crește fie în umbra ta, fiindu-i teamă să își mai ceară independența, fie „împotriva” ta, continuând să nu te asculte.
Care sunt, însă, câteva greșeli pe care le faci în comunicarea cu cel mic?
Niciun părinte nu este perfect, asta știm cu toții, la fel cum niciun copil nu este nici el perfect. Nu putem modela un copil după propriul plac. Așa cum nici copiii nu pot schimba comportamentul părinților lor ca și cum ar bate din palme. Deși sună deja clișeic, comunicarea este cheia oricărei relații, mai ales între părinte și copil.
De cele mai multe ori, părinții se așteaptă să nu le fie contestată autoritatea. Iar când nu primesc un răspuns favorabil, recurg la diferite metode prin care cred că își educă copiii. Insă singurul lucru pe care îl fac este să îi îndepărteze de ei.
Nu rata nici: Cum sa vorbesti copiilor depre minciuna
Iată câteva greșeli pe care le fac părinții când copilul este încăpățânat:
Ridică tonul
Cine spune că cel mai bun mod prin care îi poți atrage atenția copilului tău este prin ridicarea tonului? Deseori, copiii care cresc alături de un părinte care recurge la această metodă ajung să dezvolte anxietate, așa că, înainte să țipi la copii pentru că nu s-au spălat pe dinți înainte de culcare, gândește-te la efectele pe care le poate avea acest lucru pe termen lung. De asemenea, există și cazul în care copilul devine imun la țipete, fapt ce te va enerva și mai mult. Dacă a fost învățat de mic că fiecare refuz al său vine la pachet cu un ton mai ridicat al părinților săi, în timp nu va mai reacționa la el.
Își pierd răbdarea
Ia proverbul „Omul cu răbdarea trece chiar și marea” ad litteram când vine vorba de disciplinarea copiilor. Așa cum menționam anterior, dacă recurgi la metode precum pedeapsa, mustrarea sau ridicarea vocii, între tine și copilul tău se va crea o „prăpastie”. Într-adevăr, devine frustrant când îți rogi copilul să stea cuminte sau când trebuie să plecați undeva și el nu vrea, însă trebuie să ții minte că tu ești primul model din viața copilului tău și că îți va imita comportamentul mai târziu.
Cred că pedeapsa este soluția
În comunicarea eficientă dintre un părinte și copilul său nu trebuie să existe lacune. Uneori, însă, pentru că părinții încearcă să păstreze acest „scut” de autoritate în fața copiilor, ei recurg la pedepse pentru a le arăta de ce este bine să facă ce spun ei. Interdicțiile acordate copiilor nu îi vor face ca, prin minune, să fie mai ascultători, ci, mai degrabă, îi vor îndepărta și mai mult de părinții lor.
Cum poți comunica eficient cu cel mic pentru ca el să înțeleagă singur de ce trebuie să facă anumite lucruri?
Dacă până acum am vorbit despre greșelile pe care le fac părinții în comunicarea cu cei mici, iată cu ce poate răspunde copilul lor: încăpățânare, răzbunare și limitarea comunicării cu părinții lor. Probabil că nu își dă seama imediat, dar primul răspuns în fața unui părinte care încearcă să îi controleze orice mișcare și să îl convingă să facă ce vrea el este să își ridice un scut de apărare. În timp, acest scut se va transforma într-un zid care va sta între el și părinții săi, zid care cu greu va putea fi dărâmat.
Iată câteva tactici pe care părinții le pot urma pentru gestionarea încăpățânării copiilor:
Analizează-ți propriul comportament
Cum spuneam anterior, părinții sunt primul model al copilului, ei oglindind comportamentul lor în societate. Dacă un copil vede acasă doar părinți autoritari cu care simte că nu poate comunica deschis, atunci va imita acest comportament în viitor, crezând că este normal. Gândește-te de două ori înainte să spui un lucru rău. Incearcă să îți canalizezi mai multă răbdare și calculează-ți fiecare mișcare.
Nu copleși copilul cu puterea ta
Când copilul refuză vehement să facă ce îi ceri, ba chiar ajunge să își ridice tonul vocii, gândește-te dacă merită să începi un război din cauza asta. De cele mai multe ori, copiii au nevoie să realizeze singuri de ce este bine să facă ceva. Așa că lasă-l să se liniștească. Acordă-i spațiu și explică-i calm motivul pentru care trebuie să facă ce îi ceri.
Lasă-l să aleagă
Adesea, copiii au nevoie să știe că părerea lor contează pentru părinți, de aceea este recomandat să fie implicați cât mai mult în luarea deciziilor care îi privesc, bineînțeles. Pentru a învăța de ce trebuie să facă un anumit lucru, îndeamnă-l să aleagă el modul în care vrea să ducă îndatorirea la bun sfârșit. Dacă va alege singur modul în care va proceda, nu se va mai simți obligat să urmeze întocmai spusele părinților săi. Ci va simți că face acest lucru pentru că așa a stabilit el de unul singur.
Laudă faptele bune
Feedback-ul este cel mai bun mod prin care copiii pot ști dacă sunt pe drumul cel bun. Când primesc laude pentru faptele lor, ei vor înțelege de ce trebuie să le desfășoare în continuare și se vor simți mândri de reușitele lor. Laudele pot fi, în acest caz, un soi de recompense cu ajutorul cărora relația părinte-copil va avea numai de câștigat.
Citeste si: Metode eficiente cum sa NU vorbesti cu copilul tau!
Acestea sunt doar câteva aspecte pe care părinții trebuie să le aibă în vedere când se confruntă cu un copil încăpățânat. Totuși, nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că și copiii prezintă deseori un comportament dificil. Cea mai bună tactică pe care părinții o pot adopta în acest caz este înțelegerea și ascultarea. În fond, acestea sunt elementele pe care se bazează și comunicarea eficientă între părinți și copiii lor. Iar, cu cât ești mai deschis față de copilul tău, cu atât va fi și el mai ascultător.
Sursa: Shakespeare School
