Iti respecti copilul cu adevarat?

Te-ai intrebat vreodata daca respecti cu adevarat nevoile si dorintele copilului tau?

Sunt foarte curioasa care este raspunsul pe care ti-l dai tu, acum, la aceasta intrebare.

Eu multa vreme am crezut ca fac asta, insa, in realitate nu faceam decat sa proiectez asupra copiilor mei nevoile si dorintele mele.

Asa cum functioneaza totul in viata, pana nu am avut puterea sa recunosc asta, am trait in iluzia ca fac tot ce e mai bine pentru copiii mei, fara sa fiu constienta de limitarile pe care le transmiteam, cu cele mai bune intentii, de altfel.

Copiii nostri vin pe lume mici si neajutorati si au mare nevoie de protectia, iubirea si grija noastra.

 

Iti amintesti emotiile pe care le-ai avut prima oara cand ti-ai vazut copilul?

Atat de multa iubire, compasiune, tandrete, bucurie. Si, in acelasi timp, grija, poate chiar frica si neajutorare.

Un intreg amalgam de emotii si o multitudine de intrebari : “Este sanatos? Este intreg? Se simte bine? Ii e foame? Ii e sete? Ii e cald?… Oare o sa ma descurc? Cum sa ii dau sa manance? Cum sa il schimb? Oare de ce plange? Oare de ce doarme? Oare nu-i e foame? Il doare ceva?”

Intreg Universul adunat intr-o singura fiinta : un bebelus.

Iti suna cunoscute toate astea?

Stiu ca e mult prea putin. Nu pot contine in cuvinte tot ceea ce simte un parinte pentru copilul lui.

E mult mai mult decat orice s-ar putea scrie si spune vreodata.

In clipa in care mi-am vazut copiii am simtit ca intreaga mea viata este a lor si ca nimic nu conteaza mai mult, pentru mine, pe acest pamant.

Tot ce a urmat din acel moment poate fi povestit in mii de pagini. Mii de clipe magice, mii de indoieli, mii de bucurii si tristeti… Intr-un singur cuvant : Viata. Cu tot ce inseamna ea, pentru noi toti.

La un moment dat, pe tot acest drum, mi-am dat seama ca eu si copiii mei, desi suntem legati de o iubire nemarginita, suntem diferiti si avem nevoie, fiecare dintre noi, de independenta si libertate.

Acela a fost momentul cand eu am avut puterea sa ma trezesc din iluzia unei vieti traite prin altii, nu prin mine insami.

 

Citeste continuarea pe Copiiminunati.ro.