Va rog sa ma ajutati cu un sfat daca se poate.totul mi se trage de la prea multa grija pentru tot ce ma inconjoara, mai ales pentru copii,sot ,parinti ,orice ma implica emotional de orice mi-e teama ,in fiecare zi sun copiii si le dau sfaturi iar ei sunt oameni in toata firea cu familie,copii si imi spun ca prin asta incerc sa le controlez viata si ca trebuie sa ma schimb.Eu vreau dar nu pot ,simt ca -i protejez prin rugaciunile ,prin gindurile mele bune pentru ei.Sunt cea mai fericita cind pot sa-mi ajut familia ,iar ei spun ca e deajuns sa ma gindesc si la mine .Nu mi-e drag de mine ,mi-e drag de ei ,lor sa le fie bine,cind trebuia sa-mi fie bine ca eram tinara erau timpuri grele pe care numai cine le-a trait le intelege.Va multumesc si ma rog la Dumnezeu sa-mi gasesc linistea prin dumneavoastra.
