Buna seara! Va scriu pentru ca de aproximativ un an ma framanta un gand ascuns, ca orice femeie imi doresc sa fiu realizata sa am o familie iubitoare si un sot care sa ma accepte asa cum sunt. De la o varsta frageda ma confrunt cu un defect, nu aud prea bine in urma unor complicatii medicale. Ceea ce imi reduce pofta de viata imi este rusine sa interactionez cu oameni noi si chiar si in gasirea unui loc de munca imi creeaza neplaceri atunci cand se observa. In urma cu aproximativ 3 ani am intalnit un baiat care s-a dovedit a nu-i pasa de problema mea, cu timpul lucrurile s-au agravat a inceput sa ma jigneasca atunci cand il rugam sa repete si de multe ori deveneam irascibila si nervoasa. Pe parcursul acestei relatii ne-am despariti si impacat de multe ori , ma neglija si se purta urat, desi facea scene de gelozie si tot tacamul mereu revenea cu coada intre picioare. Ce-i drept l-am iubit si inca il iubesc. Ce ma sfatuiti sa fac in cazul in care ar reveni? I-am acordat destule sanse , s-a pus candva si problema casatoriei dar a amanat-o sau chiar a 2 a zi mi-a inchis telefon in nas si nu a mai discutat luni in sir , nu l-am fosrtat niciodata sa faca acest pas si mereu i-am fost alaturi. Eu am 21 de ani si el 29.
