Când Dumnezeu a creat Mama

Când Dumnezeu a creat Mama, era în şasea zi de muncă. Un înger a venit şi l-a întrebat:

– Dar de ce munceşti atât timp la femeia asta?

– Păi nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe de-odată şi care dispare de îndată ce se ridică în picioare; are un sărut care vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic şi are şase perechi de mâini.

– Şase perechi de mâini! Imposibil!, răspunse îngerul uimit.

– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi!, spuse Dumnezeu.

– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele?, întrebă îngerul înmărmurit.

– O, daa. O pereche care vede şi printr-o uşă închisă. Când îşi întreabă copilul ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O  pereche de ochi la ceafă pentru a vedea ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede în stare de aşa ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi vadă copilul, mai ales când acesta este obraznic, şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să scoată un singur cuvânt.

Citeste continuarea: 1 2