Industria alimentară din toată lumea a trebuit să inventeze „ingrediente” fel de fel astfel încât produsele să devină tot mai ieftine şi să acopere cererea mare. Ce-i drept, în unele cazuri, responsabilii din industria alimentară nu s-au mai gândit şi la sănătatea consumatorilor.
Iată câteva exemple de ingrediente „secrete” pe care le conţin unele dintre produsele alimentare:
Industria alimentară #1: Etichetele „sănătoase”
„Reduce riscul apariţiei infarctului”, „Tratează anemia”, „Îmbunătăţeşte digestia/tranzitul intestinal” sau „Vindecă dermatita atopică a bebeluşilor” sunt doar câteva exemple de etichete care ne salvează sănătatea. Din păcate, multe sunt doar mesaje de marketing, fără nici o relevanţă medicală. Drept pentru care autorităţile au luat măsuri. În Statele Unite s-a început din 2002, iar în Europa din 2006. Nu vor mai exista pe etichete astfel de mesaje decât dacă sunt dovedite ştiinţific.
Ţara noastră ar fi trebuit să adopte aceste norme încă de la aderare, însă i s-a acordat un termen de graţie. De-acum, „joaca” s-a terminat. Din cele 6.000 de solicitări trimise la Comisia Europeană pentru aprobarea păstrării etichetelor de genul menţionat mai sus, doar 300 au îndeplinit cerinţele. Ceea ce presupune că aproximativ 95% dintre producători ar trebui să renunţe la mesajele minune.
Sărbătoreşti cu noi 10 ani de PIPO şi câştigi! Participă la concurs aici!
Industria alimentară #2: Sucul de portocale natural sau nu?
Când spui băutură sănătoasă, primul lucru care îţi vine în minte este sucul de portocale. Şi când te gândeşti câte produse găseşti în rafturile magazinelor care au scris pe etichete „100% natural”, „Fără concentrat”, „Fără zahăr” spui că a dat norocul peste tine. Oare aceste sucuri chiar sunt obţinute prin stoarcerea portocalei şi îmbutelierea sucului cu pulpă sau fără în diverse recipiente? Da, DAR… Nu este chiar atât de proaspăt. Mai exact după ce sunt stoarse, sucul este trecut prin diverse procedee tehnice prin care se scoate oxigenul astfel încât produsul să reziste chiar şi un an fără să mucegăiască. Şi, în funcţie de brand, apar sau nu aditivi şi conservanţi. Cum credeţi că se găsesc atâtea sucuri naturale de portocale când nu e sezonul portocalelor?
Industria alimentară #3: Fructe de pădure… din porumb?
Orice prăjitură sau produs de patiserie este mai gustos dacă are în componenţă fructe de pădure. De orice fel. Şi, totuşi, parcă prea multe produse au fructe de pădure, şi ieftine pe deasupra, ştiut fiind faptul că nu sunt chiar un chilipir nici în stare proaspătă, nici congelată. După unele studii făcute în Statele Unite asupra anumitor produse care conţineau fructe de pădure s-a constatat că acestea erau obţinute în urma unui proces chimic: puţin sirop de porumb, câţiva coloranţi şi aditivi. Ca să scape de controalele asociaţiilor de protecţie a consumatorilor, producătorii scriau pe etichete “fulgi de fructe de pădure”.
Industria alimentară #4: Hamburgerul cu amoniac
Pentru a scăpa de bacteria E-Coli din carnea pentru hamburgeri, reprezentanţii industriei elimentare au descoperit ingredientul minune: amoniacul. Carnea pentru hamburgeri este trecută printr-o conductă unde se pulverizează o anumită doză de amoniac. Procedeul a fost inventat de compania Beef Product Inc.
Industria alimentară #5: Lemnul din pâine, cereale, brânză
Sună uşor a SF, însă sunt multe produse alimentare care conţin celuloză: de la siropurile pentru decorarea prăjiturilor până la pâine, cereale şi brânza folosită de lanţurile fast-food. Celuloza ajută alimentele procesate să capete consistenţă şi este cu 30% mai ieftină decât făina şi uleiul. Deşi celuloza se regăseşte în mod natural în anumite fructe şi legume, precum ridichiile, fasolea şi mazărea boabe, ceapa uscată, usturoiul, fructele cu coajă şi sâmburi, cea folosită în industria alimentară provine din prelucrarea lemnului.
