Copiii ştiu despre internet mai multe decât părinţii lor. Ştiu să-l utilizeze, ştiu unde să caute să găsească ce-i interesează. Ceea ce nu ştiu copiii despre internet sau dacă ştiu ignoră, iar părinţii ar trebui să se documenteze temeinic în acest sens, sunt pericolele care-i pândesc la orice „colţ”.
Părinţii pot spune despre internet că principalul „rău” sunt site-urile cu conţinut pornografic.
Este adevărat că au şi ele partea lor de risc, însă să vezi o poză sau un filmuleţ cu un conţinut explicit este mai puţin grav decât să intri pe o pagină „inocentă” şi să fii atacat, agasat, hărţuit de mesaje cu conţinut explicit sau chiar propuneri indecente şi nu numai.
Copiii ar trebui să ştie despre internet că sunt necesare aceleaşi reguli ca în viaţa de zi cu zi: nu stai într-un loc dacă nu-ţi place, dacă cineva te agasează pleci şi le spui părinţilor, nu vorbeşti cu străinii şi nu le dai informaţii personale.
Din păcate, în teorie este mult mai uşor decât în realitate. Potrivit unor informaţii date publicităţii de site-ul american de ştiri MSNBC, 1 din 5 copii nu recunosc că au primit avansuri sexuale pe net.
Iată câteva pericole de pe internet pe care ar trebui să le ştii:
#1: Camerele Chat
Se poate spune că adevărata ameninţare sunt camerele de chat (IRC – Internet Relay Chat). Acolo se primesc cele mai multe propuneri de sex online sau întâlniri face-to-face. Este imposibil să ştii cu exactitate câţi dintre cei care vorbesc în astfel de camere de chat sunt pedofili. Însă dacă ai curiozitatea te poţi înscrie şi nu vor trece 60 de secunde fără să primeşti măcar o cerere.
Marcus Lawson, ofiţer în poliţia americană, obişnuia să prindă pedofili făcându-şi cont pretinzând că este băiat sau fată. Într-un an a arestat 30 de pedofili. “Pe IRC exista un canal denumit sex “tată-fiică”. Avea deja 73 de useri. Nu cred că internetul a creat mai mulţi pedofili. Însă acum au mai multe mijloace. Sunt prezenţi în online 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Mai grav este că vei găsi sute de oameni care îţi vor spune că nu e nimic rău să faci sex cu un minor”, a povestit Lawson într-un interviu pentru MSNBC.
Despre internet #2: Şantajul on-line
Un alt pericol la care poate nu te-ai fi gândit este şantajul. “Există copii mai mari sau mai mici care-şi hărţuiesc colegii. Poate i-au fotografiat fumând în toaleta liceului sau în faţa şcolii, poate i-a fotografiat sărutându-se cu iubitul/iubita, iar apoi îi ameninţă că vor “da drumul pe internet” fotografiilor dacă nu plătesc suma X”, spune Parry Aftab, autorul cărţii “Ghidul părinţilor pe Internet”.
De asemenea, sunt copii care sunt agresaţi în lumea reală şi, ascunzându-se în spatele anonimatului, scriu lucruri urâte despre alţi copii (uneori nevinovaţi care nu au nici o legătură cu agresorii). “Am întâlnit o mamă a unor gemene de 9 ani a căror poză apăruse pe un site pornografic. Cel care a postat poza era supărat pe mama fetelor şi a ţinut să se răzbune astfel pe femeie”, a adăugat Aftab.
“Seamănă într-un fel cu ce se scria acum 30 de ani pe pereţii din WC-uri, numai că acum acel perete este văzut de 700 de milioane de oameni”, a mai spus Aftab.
#3: Tehnologia se bate cu tehnologie
Leanne Shirey, ofiţer al poliţiei din Seattle, ţine cursuri pentru părinţi, astfel încât să înveţe să facă faţă provocărilor. “Copiii trebuie să ştie ce reguli să respecte. Să nu îţi iei computer în casă nu este o soluţie. Sunt computere conectate la internet peste tot! Nu aşa se rezolvă problema. Iar pentru a o rezolva trebuie să-i educăm întâi pe părinţi. Sunt oameni care pleacă cu tastatura la serviciu pentru a se asigura că nu stau copiii pe internet”, spune Shirey.
Tehnologia se bate cu tehnologie. Sunt programe care “scanează” şi blochează anumite site-uri.
Sunt programe care limitează timpul petrecut la calculator. Există, de asemenea, programe care limitează sau chiar interzic diverse lucruri pe care copiii le-ar putea face pe net (de la upload-area de poze, la divulgarea de informaţii persoanele, adrese sau numere de telefon).
Părinţii ar trebui ca în mod regulat să caute pe Google numele copiiilor lor, nick-name-urile, chiar şi adresele, pentru a descoperi dacă nu cumva s-a scris ceva despre ei. Urmăriţi mail-urile, mesajele pe messenger, pe peretele din reţelele de socializare. Fiţi atenţi la fişierele din History sau cache. Fiţi la curent cu toate adresele şi conturile pe care le au copiii.
Dacă purtaţi un dialog deschis cu copiii şi le explicaţi pericolele la care se expun, este mai uşor să ţineţi situaţia sub control. Nu interzicerea computerului soluţia. Până la urmă, nu computerele fac rău copiilor, ci oamenii.
Imagine de Nadine Doerlé de la Pixabay
