Uniforma şcolară naşte noi dispute. La începutul lunii martie, senatorii din Comisia de Învăţământ au dat un raport negativ propunerii legislative privind introducerea uniformei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal, profesional de stat şi particular. Argumentele iniţiatorilor legii, 70 de parlamentari la număr, erau că uniforma şcolară asigură un plus de educare, de obişnuire a copiilor cu respectarea unor reguli, sentimentul de apartenenţă la un grup şi mândria de a fi elevii unei anumite şcoli, precum şi o securitate mai mare a elevilor pentru că orice străin ar putea fi mai uşor de recunoscut.
La începutul lunii aprilie, însă, Guvernul a acordat un aviz favorabil iniţiativei. Proiectul lasă la iniţiativa comitetelor şcolare, în urma consultării cu părinţii, de a stabili identitatea şcolară sau introducerea de uniforme pentru elevii din respectivele instituţii.
Până se hotărăsc aleşii, părinţii au început “războiul” comentariilor. Părerile sunt împărţite. Dacă unii sunt pentru, alţii sunt împotriva uniformei şcolare. Pentru unii uniforma este simbol al comunismului, pentru alţii este simbolul apartenenţei la un anumit grup.
Dacă stai să te gândeşti că în ţări care n-au avut niciodată de-a face cu comunismul sunt şcoli de înaltă clasă care au uniforma obligatorie, şi chiar şi în România interbelică au existat uniforme şcolare, atunci putem trage concluzia că uniforma şcolară nu e invenţia comunismului.
Un alt aspect deloc de neglijat în favoarea uniformei şcolare este aceea că cel puţin la nivel vestimentar, pe durata orelor de şcoală, toţi elevii sunt egali. O uniformă elimină etalarea ultimei mode, a blugilor ultimul răcnet sau a bluzelor fancy luate din mall-uri, în cazul copiilor cu părinţi cu bani mai mulţi, în timp ce alţi copii cu posibilităţi materiale mai modeste să dezvolte complexe de inferioritate în baza a ce au sau nu ca haine la şcoală. Copiii cu uniformă şcolara îşi concentrează atenţia pe ce au de învăţat şi pe relaţia dintre ei, nu neapărat “ce are x sau y pe ea/el astăzi”.
Pentru părinţi, se reduc costurile aferente vestimentaţiei copilului care se duce la şcoală în uniformă şcolara. Lipsa uniformei implică mai multe cumpărături de haine noi care se uzează mai repede fiind folosite zilnic.
Cu toate astea, nu excludem şi beneficiile lipsei uniformelor şcolare: copiii se pot simţi mai liberi, mai puţin aliniati la un spirit comun “de turma”, având posibilitatea să îşi exprime personalitatea aşa cum simt nevoia şi să comunice cu mediul din jur inclusiv prin vestimentaţie – unul din modurile de comunicare non-verbală (spune-mi cum te îmbraci că să îţi spun ce fel de persoană eşti).
La Jocurile Olimpice, fiecare ţară are o uniformă reprezentativă, cluburile de fotbal au o ţinută distinctivă, la fel şi orice altă echipă. Poate că şi elevii ar trebui să poarte ceva care să-i diferenţieze de ceilalţi.Tu eşti de acord cu obligativitatea uniformei şcolare?
