A trecut 8 Martie, stiu, insa am gasit o carticica cu poezii pentru copii si am incercat sa-i citesc Andrei. Nu ma lasa sa-i citesc mai mult de o strofa, apoi ma pune sa-i explic ilustratiile fiecarei poezii in parte. Printre poezii, am gasit si una care m-a facut sa devin melancolica si sa-mi aduc aminte de vremea cand eram doar o fetita si asteptam cu ardoare Ziua Mamei, cand cautam din timp poezii dedicate mamei si scriam pe spatele martisoarelor dedicatii pentru mama: „Mama, te iubesc! Esti cea mai buna mama din lume!”
Acum sunt si eu mama si abia astept sa o vad pe fetita mea venind sa-mi daruiasca felicitari confectionate de ea si sa-mi zica: „Mama, la multi ani!” 🙂
Daca vi s-a facut putin dor de copilarie si vreti sa fiti cuprinse de aceeasi stare de melancolie dulce care ma incearca acum pe mine, va invit sa cititi urmatoarea poezie:
Mama mea – superba floare (de Ion Segarceanu)
Mama mea e ca o floare,
N-are-n lume-asemanare,
Cu iubire ma invata
Sa ma port frumos in viata.
Basme si povesti imi spune
Si-mi da numai sfaturi bune:
Sa fiu harnic si cinstit
Si in toate cumpanit.
Ea, veghindu-ma cu drag,
Ma ajuta sa imi fac
Cu rabdare si migala
Lectiile pentru scoala.
Port in suflet, cu ardoare,
Vorba ei alinatoare,
Chipu-i dulce, minunat
De cald zambet luminat.
Mama, eu de tine-ascult
Si te-ador nespus de mult
Si cu-adanc, statornic dor
Te sarut de mii de ori…
Nu-i asa ca vi s-a strecurat doua boabe de roua in coltul ochilor? 😛