Buna seara! As dori si eu un sfat in ceea ce priveste relatia cu sotul meu, mentionez ca am 33 ani si el 34, 2 copii. Suntem casatoriti de 13 ani. Am pornit de la zero in ceea ce priveste situatia noastra materiala si am ajuns dupa multa munca si stres sa avem casa noastra si totodata afacerea noastra, mentionez ca stam la casa nu la apartament, pot sa spun ca la aceasta varsta suntem ok d.p.d.v. material. Problema este ca degeaba avem astea daca cele sentimentale nu prea mai sunt: nu mai facem dragoste, nu ne mai bucura prezenta unuia fata de celalat fiecare isi face programul lui si anume: eu ma ocup de copii, afacere, casa si sunt inscrisa la a treia facultate, iar sotul lucreaza la firma 2 zile a cate 8 ore pentru a putea eu sa fac celelalte ii place sa stea la calculator si la televizor, nu iese cu noi in parc sau la prieteni, imi spune ,,daca vrei sa iesi sa te plimbi ia copiii si du-te, eu nu am chef…” Am incercat sa am de nenumarate ori o discutie in ceea ce priveste viata noastra intima si de a comunica ce se intampla raspunsul a fost de ce imi spui tu toate astea si esti nemultumita ai tot ce iti trebuie: casa, masa, copii si dupa cate vad eu cred ca ti-ai facut pe altul, nu eu sunt problema. I-am spus ca degeaba am toate astea si nu am iubire din partea lui, se comporta ca si cum ar fi un pusnic in padure de multe ori ii spun mai in gluma mai in serios ce faci vecine! Mentionez ca nu se pune problema sa aiba pe altcineva, ca nu ar avea unde sa o cunoasca ca stat acasa si nici nu iese deloc. De cele mai multe ori ma intreb de ce m-am casatorit cu el, eu sunt o fire mai vesela, el mai serios, mie imi place sa ies lui nu si etc. se subintelege. Am urmat sfatul unei prietene si am incercat sa iau eu initiativa, dar nici asa nu a mers. Ma simt penibil daca nu isi doreste sa facem dragoste. Eu ma simt penibil sa trag eu de cineva. I-am spus ca asa nu mai merge am de toate si de fapt nu am nimic! Vreau si eu un sfat mai are rost sau o las balta ca pana acum m-am gandit doar la copii si la ce va zice lumea ca sunt nebuna ca am un sot perfect dar de fapt e imperfect chiar daca nu bea, nu ma agreseaza si altceva am uitat sa mentionez … in lume, e ok. Barbatul perfect si cand ajungem acasa fiecare la el in camera. Va rog sa imi dati un sfat poate sunt eu cu capul, dar nu vad unde e familia si viata in doi daca nu ne leaga decat copii si casa?
