Buna. Am 28 de ani, 2 copii de 3 ani jumate, respectiv unul de 3 luni si un iubit care nu e roman de 34 ani. Sunt casnica de cand ma stiu, pentru ca iubitul nu ma lasa sa ma angajez (de 10ani suntem impreuna), in schimb la certuri imi scoate ochii ca nu sunt buna de nimic, ca nu stiu ce e aia munca etc. Viata noastra materiala e buna. Dar chiar daca nu aduc bani in casa, asta nu cred ca imi ia dreptul de a imi da si eu cu parerea. Ne certam zilnic. Locuiesc cu soacra (pentru ca trebuia sa nasc in tara lui), pentru ca are casa uriasa, deci de ce sa cheltuim bani pe chirie? Eu nu o suport pentru ca nu te lasa sa respiri, e pe capul meu tot timpul si vorbeste continuu. Din septembrie sunt aici pana in iunie. Iubitul face naveta. In casa mai locuieste si fratele lui. Relatia iubitului cu soacra mea e horror, fapt pentru care copilul cel mare nu o respecta deloc si o trateaza ca si tata-sau, desi acesta il obliga sa o respecte. De la atatea certuri (si pe tema romanilor pe care nu i suporta, desi lucreaza cu ei) eu am ajuns sa nu il mai suport. Nici relatii nu mai avem. Adica foarte rar. Eu vreau sa fie mai apropiat familiei, in schimb el e cu zambetul pe buze la bar cu prietenii. Acasa nu se joaca cu cel mare. Pe cel mic il tine doar ca sa doarma el etc. Cel mare nu il respecta nici pe el, pentru ca a fost absent. Venea de la serviciu obosit, manca si se relaxa pe canapea. Deci lipsa comunicare cu copilul. Iar eu am devenit foarte rece cu el, din cauza ca nu e prezent in viata copiilor, pe care eu ii ador, traiesc pentru ei. Acum cat sunt mici. Ah! M-a adus la soacra 9luni si cand s-a nascut cel mare. Pentru ca nu suporta ideea de romani. Ce fac? Nu mai am nici o atractie pentru el, ma enerveaza tot la el. Dar sunt extrem de familista si ma intereseaza copiii mei. Desi nu invata mare lucru de la el, in afara de pumni in mese si injuraturi, si amenintari. Ar trebui sa scriu o carte despre neajunsurile din viata mea (nu materiale).
