Ce fel de parinte as vrea sa fiu

Bineinteles ca fiecare parinte isi doreste sa fie cat mai bun pentru copilul sau. Din pacate, realitatea ne-o confirma ca nu toti reusesc sa se ridice la inaltimea cerintelor unui copil. Insa, in acest articol as vrea sa vorbesc despre cum as vrea fiu eu ca mama. In primul rand, sa am mereu un chip cald si o voce blanda. Mi-am dat seama de acest lucru in timp ce ma pieptanam de dimineata. Ma pieptanam in fata lui Toma, cu zambetul pe buze, cum de altfel sunt timpul in preajma lui, de aceea e si el un ranjit si jumatate. Ii placea atat de mult cum ma pieptanam, incat ma privea lung, fascinat. La fel, cand m-am dus la baie sa ma spal pe dinti. Ii las, de fiecare data, usa deschisa sa ma vada. Ii place la nebunie sa vada ce lucruri noi fac. As vrea sa fiu prietena lui cea mai buna, sa fiu mama cea mai buna si frumoasa, sa se mandreasca cu mine, sa fiu profesoara care-l indruma spre ceea ce e bun in viata, sa fiu partenerul lui de joaca, sa fiu omul care-l sfatuieste, sa fiu cea care-i zambeste tot timpul. Cred mult ca voi reusi sa fac aceste lucruri, cu ajutorul Lui Toma si cu toata increderea in ceea ce am devenit de cand sunt parinte. Ii voi fi alaturi cand isi juleste genunchiul, cand va sustine primul lui concert la vioara, cand va trece prin greutatile vietii, cand va avea prima intalnire cu o fata, cand va pica primul examen, cand va intra la facultate. Voi incerca sa-i fiu alaturi cu tot ce am invatat eu in viata si cu toate sfaturile bune de care sunt in stare. Voi incerca sa-l ghidez pe un drum pe care-l consider eu bun, insa calea pe care o s-o urmeze in viata e liber s-o aleaga. Eu ii voi fi doar sfatuitor si deschizator de drum. El va alege ce crede ca i se potriveste. Pana atunci, il ajut sa faca primii pasi in viata.