Singuratatea, o mare suferinta!
A fi singur e o mare suferinta. Fiecare dintre noi a avut experienta aceasta, poate.V a rog ganditi-va fiecare in parte:cand ati avut o durere,parca v-ati simtit mai eliberat daca la ea a mai luat parte si altcineva.
Daca a venit sa va spuna o vorba buna, de compatimire si intelegere v-ati simtit mai usurati. Dar nu numai la durere simti nevoia sa nu fii singur ci si la bucurie.Cine se poate bucura singur de ceva? O bucurie de unul singur e absurda. E ca a unui caine care se ascunde sa poata roada singur osul .Cand ai o bucurie, simti nevoia sa iesi pe strada, sa gasesti un prieten caruia sa-i spui:stii ce bucurie am? Stii ce lucruri importante mi s-au intamplat? Scriitorul scrie, dar nu sa bucura decat cand e publicat si citit. Pictorul cand expune. Arhitectul cand ideile ii devin constructii…Fiecare dintre noi avem nevoie du un om,de aproapele nostru. De aceea ni se cere multa inteligenta, multa perseverenta, multa pricepere, ca sa stim sa ne facem un om , un prieten.. Ca sa avem un prieten trebuie sa stim sa fim in primul rand noi oameni pentru altii. Viata noastra sociala cea de toate zilele presupune comuniune,presupune colaborare,cooperarea oamenilor intre ei .Acesta este reversul singuratatii !!!
