Gustarea sau mai bine spus temelia unei seri speciale conţine trei sortimente, deosebite preparate fără carne.
O salata de legume cu maioneză, după nume nimic special dar după gust ceva senzaţional. Ridichea neagră, rădăcina de pătrunjel şi păstârnac, morcovul şi ţelina, iar sufletul maionezei au format delicioasa salată astfel: legumele date prin răzătoarea mare şi mică după pofta inimii, au primit cu drag savoarea maionezei; morcovul, după ce a fiert bine, s-a lăsat făcut pastă, alături chemând ca prin nevoie 3 linguri de smântână proaspătă. Legumele cu maioneza, s-au aşezat primele, pasta de morcov fiindu-le ca o pătură plină de o armonie roşiatică portocalie.
Pălării de ciupercuţe, pătuţ zdravăn şi gustos pentru un amestec de varză murată, aşa se anunţă venirea celui de-al doilea sortiment de papa bun pentru această seară. Pălăriile au fost curăţate de neglijenţa cultivatorilor, apoi au fost lăsate la cuptor nici mai mult nici mai puţin decât 10 minuţele, timp în care varza murată a fost spălată uşor cu apă rece, stoarsă şi amestecată cu boia de ardei iute şi dulce, cu 2 linguri zdravene de ulei de legătură şi armonie. Usturoiul ce a stat deoparte, zdrobit de tăria noastră umană, se amestecă cu maioneza lejeră. Trecând toate la aranjare, prin creaţie se decide ca amestecul cu varză murată să stea primul pe pălăriile aşezate pe tavă cu faţa-n jos. După, usturoiul cel lejer se pune lingură cu lingură peste toată ridicătura. Alături de ciupercuţele umplute stau frunze de salată verde, aşa ca un paravan de natură verde.
Cum nimic nu se pierde, ce rămâne se pune grămadă şi aşa a ieşit o delicioasă compoziţie, perfectă de uns pe pâine. Ea conţine restul de amestec cu varză murată, maioneză cu usturoi, smântână, pătrunjel şi mărar, şi apoi ca prin minune o bucată de leber se lasă zdrobită şi apoi primeşte resturile deosebite ale acestui început de masă divină. Un castronel sticlat este gazda compoziţiei, peste care feliile de lămâie stau ca un paznic.
Când am trecut la felul doi, am fost atenţi să servim o zeamă caldă, una bogată şi plină de simţiri.
Supa de legume este un arsenal de vitamine şi surprize. Toate se leagă, ca într-un univers fără timp şi fără spaţiu, şi spun asta gândindu-mă la zeama supei care are în ea cei mai bun dintr-un ingredient ce încă nu a apărut la masă. În acea zeamă specială am completat cu apa vieţii, am pus legumele tăiate cubuleţe şi am scăpat voit ulei. Cea mai specială supă din lume are un secret ce vi-l dezvălui cu drag: sfecla albă sau sfecla dulce, pentru unii doar un produs furajer, dar poate şi pentru alţii ca mine o delicioasă legumă, resursă infinită de dulce natural. Un bulion de roşii le-a pus capac la toate, zeama devenind gata după încă 5 minute de la adăugarea sângelui natural. Supa de legume servită la masa noastră specială nu se lasă consumată decât cu proaspetele crutoane de abea scoase din cuptor.
Trebuia să ne dregem, ca într-un final glorios, să lăsăm o lejeritate, să aruncăm cu o pace şi o savoare crudă şi pentru felul trei fructele au fost specialitate.
Minunile se ţin lanţ, iar pentru finalul serii, surprizele culinare nu se lasă prea mult aşteptate. După încă un pahar de vin dulce, a venit rândul unei salate de fructe şi carne, o ultimă misiune a naturii, în cadrul nevoii noastre de a ne excita papilele gustative. Mere, pere, kiwi, banane, portocale şi mici clementine au căzut în cubuleţe peste carnea de porc fiartă pentru zeamă şi tăiată pentru salată în cubuleţe. Împreună nu stăteau aşa că o frişcă de casă, făcută din smântână proaspătă, le-a venit de hac şi au rămas ca prin minune de nedespărţit. Aşa cum erau ele aglomerate, le-am aşezat în castroane căptuşite cu frunze de salată verde.
Desertul, dulcele pandişpan cu alune şi cocos vine să ne îndulcească şi mai mult seara. Spuma de albuş cu sirpo de zahăr, cu aromă specială de cacao se aşează frumo în vârful piramidei.
Şi uite-aşa seara a ajuns să fie minunată. Vă doresc la fel şi vouă!
