Adeseori in clipele mele de liniste sufleteasca (care de obicei sunt seara cand pun capul pe perna si in casa e o liniste deplina) nu uit sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ma accepta asa cum sunt (cu defectele si calitatile mele) si acest lucru simt nevoia sa il fac pentru ca constat ca sunt imprejurari cand gasesc oamenii care ma ajuta in situatiile in care ma aflu si cu sprijinul carora sa imi rezolv problemele.De multe ori e de-ajuns un gand si acel gand se materializeaza imediat sau ma gandesc la o persoana anume si la scurt timp acea persoana ori ma contacteaza ori ne gasim intamplator (de fapt nimic nu e intamplator).Asa simt eu cum ma iubeste Dumnezeu si nu vreau sa uit sa ii multumesc pentru lucrurile minunate pe care le face pentru noi.Poate ca si datorita legii atractiei traiesc asemenea momente dar mi se umple sufletul de bucurie cand traiesc asemenea momente.Uneori ma simt luata cu MANA DIVINA si pusa in locul in care trebuie sa fiu la acel moment.Inchei cu un citat in care ma regasesc:”Priveste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea special pentru a-ti rasplati indrazneala”
