Rivalitate intre frati

Am doua surori mai mici si ne-am inteles intotdeauna bine. Ca orice copil, ne-am si certat, uneori chiar batut, dar nu cred sa fi adormit in vreo seara suparate una pe cealalta. E adevarat ca parintii nostri ne-au tratat egal si niciodata nu au facut diferentieri in educatia noastra. Eu una nu m-am simtit mai putin iubita si stiu ca nici surorile mele nu au aceasta problema. Si acum, cand suntem demult plecate de-acasa, mama ne trimite, mie si surorii mele mai mici, flori din gradina. Are mereu grija sa puna in buchete acelasi numar de flori. Ba face  repede si un al treilea manunchi pentru sora noastra, plecata de zece ani in <?xml:namespace prefix = st1 ns = „urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags” />America: „Pai daca v-am dat voua, cum sa nu-i dau si ei? New York sau Bucuresti, eu oricum ma topesc de dorul vostru”!

Eu si surorile mele  suntem o familie, suntem prietene, dar nu ne sufocam cu telefoane si vizite, nu incercam sa ne controlam reciproc viata, ne respectam deciziile pe care le luam fiecare (desi nu suntem mereu de acord cu ele), radem una de alta si una cu alta,  ne imprumutam orice, ne gatim reciproc si, mai presus de toate, ne iubim si avem incredere orbeste una in alta.

Asa ca nu inteleg cum unii frati buni, de sange, sunt incercati de gelozii, de invidii stupide. Am intalnit multe astfel de cazuri si de fiecare data, dezamagita si dezgustata, am incercat sa gasesc in capul meu o explicatie pentru comportamentul nenatural al fratelui „cel rau”: oare au gresit parintii, oare e o fire mai competitiva, oare a avut o zi proasta, o viata greu incercata?

 Am intalnit si reversul medaliei, frati vitregi, sau infiati, care-si iubesc si-si ajuta ceilalti  frati fara ca macar sa  astepte un „multumesc” in schimb.

M-am hotarat sa scriu aceste randuri pentru ca zilele trecute o cunostinta de-a mea mi-a povestit  despre  doua surori, apropiate ca varsta, casatorite si care-si doreau copii. La un moment dat una dintre ele ramane gravida, dar pierde sarcina. Peste putin timp, si sora cealalta „cade grea” si-i da astfel vestea surorii ei: „Draga, sunt gravida. Si se pare ca al nostru (embrionul adica)  o sa se dezvolte normal, nu ca al tau care a avortat”.

 Nu, nu e prostie, nici inconstienta, nici nestiinta, ci  cred eu ca e doar rautate.