O gura de aer proaspat, e tot ce mi-am dorit la sfarsitul saptamanii trecute. Si cum se anuntau zile senine, cald afara, am pornit spre munte. Am dat peste o atmosfera placuta, ca de zi de primavara, cu mult soare, cer senin. Hainutele groase ale copilului nu au mai fost bune de nimic in conditiile in care termometrul arata peste 20 de grade. Am profitat de aerul caldut si Ioana a dormit in curte la umbra bradului multe ore, a mancat bine si a prins un delicios rosu in obraji, precum copilasii de la munte pe care ii vedeam in copilarie…
A fost gura de oxigen mult dorita, pentru ca m-am reintors la natura, am plantat in curte bulbi de branduse galbene si albastre, lalele rosii, galbene, mov, crete, dar si narcise galbene sau noi plantute descoperite la o sera de langa casa mea. Bucuria de a vedea primavara florile iesite de pamant este mult asteptata de-a lungul iernii si este una din placerile vietii mele, descoperita recent.
Din ce in ce mai des imi pun intrebarea daca nu ar fi mai bine sa ma mut la munte. Acolo unde este liniste, pace, aer curat si unde, dupa ce pleaca turistii, poti rasufla usurat, pentru ca simti adevarata esenta a muntelui. Nu exista zi cand sunt acolo sa nu ma uit indelung la munte, la culmile ce se infatiseaza semete in fata mea, uneori pline de zapada, alteori invaluite in multe culori toamna…insa intotdeauna Crucea de pe Caraiman arata la fel, sta deasupra fiintei noastre si ne vegheaza in permanenta Drumul.
Doamne Ajuta! La Multi Ani de Sf Mina si Victor!
La Multi Ani, mama mea! 🙂
