copilul meu nu e botezat! Si nici nu o sa fie. Cel putin de noi, parintii lui. Asa cum o sa-si aleaga meseria, sau prietenii, sau sotia, sau casa, asa sa-si aleaga si religia/credinta. E adevarat ca eu si sotul meu avem religii diferite, dar chiar si daca nu ar fi fost asa sunt convinsa ca am fi procedat la fel. Au fost o multitudine de motive care ne-au determinat sa luam decizia a nu ne boteza copilul, dar nu dau explicatii nimanui. Doar lui Codrin – Ioan atunci cand va simti nevoia sa intrebe. Ma asteptam la replici grele din partea mamei mele, dar a intrebat de doua ori de ce nu-l ducem pe cel mic sa-l crestinam, i-am explicat, a ascultat, s-a gandit cateva zile, apoi gata, nici ca a mai adus vreodata vorba. Si nu, nu sufera in tacere – nici nu e genul- nici nu l-a “furat” sa-l duca la biserica pe junior (asa cum I s-a sugerat de catre o prietena) ci a inteles. Iar restul familionului era mult prea fascinat de mica mogaldeata ce le-a tulburat “linistea” (era primul nepot al tuturor) ca sa se gandesca si la botez.
