Unde imi cresc copilul?

Aseara am vorbit cu o foarte veche prietena, cu care nu m-am mai auzit de cativa ani buni. Evident, nu mai stiam nimic despre ea, asa ca am stat vreo jumatate de ora la taclale, pe putin, descosandu-ne reciproc despre cum au evoluat vietile noastre intre timp.
Prietena mea e si ea mamica, are o fetita de opt ani si jumatate. Lucreaza in domeniul asigurarilor si a avut o evolutie spectaculoasa. A crescut in Bucuresti, ca si mine. Doar ca… nu vrea sa creasca si fetita ei tot aici.
Asa a inceput sa-mi explice cum a decis irevocabil sa plece din Romania. Are si un serviciu care i-ar putea facilita aceasta plecare, in sensul ca sediul central al firmei pentru care lucreaza se afla la Viena. Angajatorul din start i-a comunicat faptul ca va vedea din ce in ce mai putin Romania. Nimic din ce se intampla in ultima vreme pe la noi nu o poate convinge sa ramana. Sotul e si el de acord; neavand statut de angajat, se poate ocupa de mica lui afacere de oriunde. Si uite asa, la peste 35 de ani, o familie care a trait toata viata in Romania, decide sa plece, sa traiasca altfel, in alta parte.
Adevarul este ca ce se intampla pe la noi in perioada asta te indeamna zi de zi sa iei aceasta decizie, in cazul in care inca mai oscilezi. Orice parinte viseaza sa-si creasca copilul in conditii cat se poate de bune, viseaza sa-i ofere o lume curata si civilizata, in care sa aiba cat se poate de multe sanse de reusita. Nu stiu in ce masura putem sa le oferim copiilor nostri asa ceva aici…Proasta calitate a vietii romanesti nu-ti prea da sansa la nimic…