De fiecare data cand Vladut ma vedea ca ma dau cu parfum, parea foarte concentrat asupra actiunii… Azi m-am edificat. Cineva (nu dau nume) al lasat pe jos in baie un produs de curatat baia cu pulverizator (in mod normal, toti detergentii sunt pusi bine, unde el nu poate ajunge). Am ajuns la timp, totusi, in sensul ca-si pulverizase doar pe trening de vreo cateva ori. Mirosea exact ca o toaleta; ce-i drept, proaspat dezinfectata…
In suportul in care sta scrumiera din masina, am mereu cateva monede de 50 de bani, la indemana pentru carucioarele de la supermarket, ca sa nu stau sa scotocesc prin genti si portmoneu dupa maruntis. Azi n-au mai fost. L-am prins – pe nimeni altul decat pe Vladut – taman cand imi vara in CD player ultima moneda de 50 de bani. Adio maruntis, adio muzica! A trebuit sa merg la o reprezentanta auto, sa vad cum pot sa scot monedele din aparat. Oamenii de acolo s-au crucit cand au scos in total vreo 70 mii lei vechi, in monede.
Ieri, intamplator m-am intalnit in oras cu o cunostinta. Eu eram cu masina, asa ca m-am oferit s-o conduc acasa, astfel incat sa mai stam de vorba pe drum. Cunostinta e fumatoare, asa ca m-a intrebat daca isi poate aprinde o tigara. Cum nu ne vazusem demulticel, am decis sa fac acest compromis (desi nu prea imi place mirosul de tutun in masina). I-am intins, amabila, scrumiera detasabila. Doar ca atunci cand a deschis capacul, am constatat ca era plina ochi cu pietre. I-am sugerat sa deschida scrumiera din portiera, insa avea aceeasi soarta: tot plina cu pietre. Avusese grija Vladut sa umple toate scrumierele cu toate pietrele din cartier.
