Crizele de nervi la preșcolari. 7 tehnici care opresc criza în 90 de secunde

Crizele de nervi la 3–6 ani sunt normale: creierul emoțional (sistemul limbic) conduce, iar autocontrolul este în construcție. Vestea bună? Există pași simpli, executabili în 90 de secunde, care reduc intensitatea unui tantrum — fără țipete, fără rușinare, fără „predici”.

Ținta nu este „să oprești” copilul, ci să îl ajuți să se regleze. Tu ești co-reglatorul.

Ce este tantrumul (și cum îl deosebești de o cădere nervoasă senzorială)

• Tantrum: izbucnire emoțională declanșată de frustrare („vreau jucăria!”). Se potolesc mai ușor dacă emoția este văzută, numită, reglată.
• Cădere nervoasă senzorial: copleșire a simțurilor (zgomot, lumină, aglomerație). Nu negociezi; redu stimulii (ieși din magazin, lumini mai slabe, căști antifonice).

Ce faci cand copilul face crize de nervi?

Tehnica de 90 de secunde (protocol rapid)

0–10 sec | Siguranță & postură
Coboară la nivelul ochilor, păstrează distanță sigură. Spune calm: „Sunt aici. Ești în siguranță.”

10–30 sec | Co-reglare prin respirație
Inspir pe 4 timpi, expir pe 6 (de 3 ori). Tu ești metronomul.

30–60 sec | Numește emoția („name it to tame it”)
„Ești furios pentru că… / Te-ai supărat că…” — atât. Fără explicații lungi.

60–80 sec | Oferă două opțiuni simple
„Apă sau ursulețul?” „Te ridici tu sau te ajut eu?”

80–90 sec | Micro-acțiune & plan
„Punem bluza și mergem. Sunt lângă tine.” Reconfirmă siguranța.

7 tehnici care fac diferența (intră în cele 90 de secunde)

1. Tonul jos câștigă. Vocea lentă, joasă, reduce intensitatea crizei mai repede decât argumentele.
2. Reflectă, nu corecta. „Văd cât de tare te-ai supărat.” vs. „Nu e mare lucru.”
3. Regulă: un singur pas. Nu da cinci instrucțiuni; oferă o micro-acțiune.
4. Atingere cu permisiune. „Te pot îmbrățișa?” Dacă spune „nu”, rămâi aproape verbal.
5. Etichetează emoția, nu copilul. „Te simți furios.” nu „Ești rău/nepoliticos.”
6. Schimbă mediul, nu „copilul”. Mută-te cu 2 metri, întoarce-l cu spatele la rafturi, redu zgomotul.
7. După criză, scurt rezumat. Două propoziții: ce s-a întâmplat, ce vom face data viitoare.

Educaţie copii: Cum să gestionezi crizele emoţionale ale copiilor mici

Modele de dialog

• „Sunt aici. Respiram împreună… 1-2-3… bine.”
• „Te-ai supărat că s-a terminat joaca. Te înțeleg.”
• „Ai de ales: apă sau ursulețul?”
• „Vrei să te ridici singur sau preferi să te iau în brațe?”
• „Acum facem un singur lucru: punem încălțămintea.”
• „Ai nevoie de o pauză mică sau de o îmbrățișare?”
• „Nu te pot lăsa să lovești. Sunt lângă tine până se liniștește corpul.”
• „Data viitoare, ne oprim cu 2 minute înainte de plecare ca să nu doară despărțirea.”

Greșeli frecvente (care lungesc criza)

• Predici, morală, interogatorii („de ce faci așa?”)
• Rușinare publică, etichete („ești rău”, „ești răsfățat”)
• Amenințări nerealiste („nu mai vii niciodată la parc”)
• Mita cu ecrane — liniște pe moment, izbucniri mai mari pe termen lung
• Contact fizic forțat

„Kitul de calmare”

• șervețel umed rece • sticlă cu pai • mingiuță antistres
• autocolant preferat • gumă/jeleurile permise • mic prosop moale
• șervețel cu lavandă

Ține kitul în geantă/mașină și reînnoiește-l lunar.

Cum gestionezi TANTRUMUL la copiii preșcolari: 7 strategii validate de psihologi

Protocol pentru locuri publice

1. Anunț înainte: „Stăm 10 minute, luăm 3 lucruri.”
2. Job simplu pentru copil: „Tu pui bananele în coș.”
3. Când începe criza: mută-te într-un colț liniștit; aplică 90s.
4. Ieșire scurtă, întoarcere: dacă mediul e prea stimulant, ieși 2 minute, apoi revino.

Prevenție: cei mai comuni factori declanșatori

• Foame, Furie, Singurătate, Oboseală
• Tranziții bruște (joacă → plecare)
• Suprastimulare (zgomot, lumină, aglomerație)
• Așteptări neclare („mai stăm puțin” vs. „stăm 10 minute și plecăm”)

Când ceri ajutor specializat

• Crize foarte frecvente (zilnic) și foarte intense (auto-rănire / rănirea altora)
• Întârzieri majore de limbaj sau regres (nu mai vorbește / nu mai folosește toaleta)
• Sensibilități senzoriale severe, rigidități marcate, dificultăți mari de interacțiune

Discută cu medicul de familie/pediatrul; dacă e nevoie, mergi către psiholog clinician, consilier parental, ORL (pentru auz) sau evaluare dezvoltare.

ID 384648436 © Pojoslaw | Dreamstime.com