Teama de succes – cum ne împinge să ne autosabotăm?
Succes… Oare știm cu exactitate ce este acesta pentru noi? Oare știm cum să îl simțim în viața nostră, cum să îl percepem, cum să îl trăim? Succesul este ceva pe care majoritatea oamenilor se străduiesc să îl facă să fie palpabil, dar ce se întâmplă atunci când însuși gândul de a-l atinge ne umple de anxietate sau teamă? Mulți oameni se tem (fără să știe) de succes, această teamă conducându-i la auto-sabotarea propriului progres.
Cu toții avem obiective și vise. Există idei pe care vrem să le realizăm. Vrem să ne împingem să atingem un nou nivel de performanță sau succes, zi de zi sau cu fiecare oportunitate de care avem parte. Având în vedere toate aceste aspecte, ce sens are să avem teamă de succes? Dacă toți vrem să ne atingem obiectivele, de ce ne-ar fi frică de ele?
În multe cazuri, teama nu este despre succesul în sine, ci mai degrabă de rezultatele sau impactul succesului. Dacă măsurăm, de exemplu, succesul în banii pe care îi câștigăm, atunci teama vine mai degrabă din a trăi o viață foarte îndestulată și consecințele pe care le poate avea un astfel de statut social.
Frica de succes (sau rezultatele succesului) este un mod foarte real de a gândi care este adesea respins.
Pare contraintuitiv. Din păcate, nu ne este întotdeauna clar că avem o teamă de succes. De obicei, se ascunde adânc sub aparențele sub care rulăm zi de zi, determinându-ne să acționăm în moduri subconștiente de auto-sabotare. De exemplu, temerile și comportamentele de auto-sabotare apar atunci când experimentăm disonanța cognitivă. Disonanța cognitivă poate fi definită ca starea psihologică incomodă care apare atunci când modul în care ne percepem și ceea ce se întâmplă cu adevărat cu noi sunt în conflict.
Frica de succes este adesea legată de imaginea de sine și de fenomenul psihologic al disonanței cognitive. Fiecare dintre noi avem o imagine de sine. Imaginea de sine poate fi definită ca modul în care ne vedem pe noi înșine și acțiunile noastre. Când acționăm în moduri care se aliniază cu imaginea de sine, aceste idei sunt întărite, solidificând acele etichete cu identitatea noastră. De exemplu, mă consider un individ atletic. Când merg în mod regulat la sala de sport sau la antrenament, acționez în aliniere cu imaginea mea de sine.
Ce părți din noi conclucrează pentru a ne autosabota?
- Imaginea de sine negativă și stimă de sine scăzută
Dacă am petrecut ani de zile crezând că nu suntem suficient de buni, succesul se poate simți nemeritat, înșelător, fraudulos. Îndoiala de sine profundă ne poate face să ne simțim datori în a eșua astfel încât să acționăm în mod inconștient în moduri care ne ”asigură” neîmplinirea.
- Teama de responsabilitate crescută
Succesul vine adesea cu așteptări mari în raport cu sine și așteptări mari de la cei din jur în raport cu noi. O promovare la locul de muncă, de exemplu, poate însemna zile de muncă mai lungi, responsabilități de conducere sau responsabilitate pentru decizii cu un impact mare. Pentru unii dintre noi aceste presiuni sunt copleșitoare.
- Traume trăite în copilărie
Experiențele timpurii ne modelează convingerile despre succes. Dacă am crescut într-un mediu în care realizările au fost descurajate sau în care succesul a dus la critică sau respingere din partea celor din jur (dar mai ales din partea persoanelor de referință pentru noi), este posibil să asociem succesul cu vinovăția, singurătatea sau conflictul.
Unii dintre noi ezităm să obținem succesul deoarece ne facem griji că îi facem pe alții să se simtă inconfortabil. Dacă succesul nostru (credem noi) ar putea crea gelozie sau tensiune între prieteni, colegi sau membri ai familiei, s-ar putea să alegem armonia din relații și nu propria persoană.
- Perfecționismul și presiunea autoimpuse
Ideea că succesul trebuie să fie impecabil poate fi paralizantă. Unii dintre noi ne temem în mod constant să nu facem greșeli sau să nu dezamăgim astfel încât evităm să ieșim din zona de confort și suntem extrem de precauți. Auto-sabotajul este întotdeauna evident. Uneori, se deghizează în obiceiuri inofensive, scuze sau amânare.
Procesul de autosabotare poate fi văzut în orice domeniu, dar un cadru deosebit de interesant este sportul. De exemplu, există mulți sportivi liceeni care se văd a fi de top, dar nu au aceeași viziune sau încredere atunci când vine vorba de a juca la nivelul următor. Ca urmare, acești liceeni care se percep sportivi aleg să rămână ”în siguranță”, recurg la zonele lor de confort, performanța lor scade și ajung să renunțe rapid la antrenamente și programele de sport.
Citeste continuarea aici.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
ID 146302373 © Davidfreigner | Dreamstime.com
