Complexul Oedip. Cum poate fi depășit în mod sănătos complexul lui Oedip?

Viața psihică a fiecăruia dintre noi este ca un fel de conglomerat și amalgam de simbolizări, de refulări, de necunoștințe, de idei, de visuri, de stări. Complexele reprezintă acele teme emoționale refulate care pot provoca tulburări psihice constante sau chiar, în multe cazuri, simptomele unei nevroze. 

În psihiatrie, complexele reprezintă un grup sau un sistem de idei înrudite care au un ton emoțional comun puternic. Termenul a fost introdus de Jung, dar se găsește și la Freud, Adler și alții. După definiția lui Jung, fiecare complex este alcătuit în mod primar dintr-un”element nucleu”,<<un purtător de semnificații>>, care, sustras voinței conștiente, este inconștient și nedirijabil; și secundar, dintr-o serie de asociații legate de el care provin parțial din dispoziția personală originară, parțial din trăirile condiționate de mediu ale individului.”

Complexele operează în mare măsură, dacă nu în totalitate, la nivel inconștient; cel puțin „componenta nucleară” care reunește ideile a fost reprimată. Ele au un efect semnificativ asupra atitudinilor și comportamentului nostru și sunt considerate a fi în centrul multora dintre impulsurile și conflictele noastre fundamentale. Cele mai importante dintre aceste complexe din psihiatria modernă sunt complexul de castrare, complexul de inferioritate și complexul Oedip.

Ce este și care sunt caracteristicile complexului Oedipian?

”Complexul oedipian apare în stadiul falic de dezvoltare (vârsta 3-6 ani) în care sursa libidoului (forța vitală) este concentrată în zonele erogene ale corpului copilului” (Freud, 1905).

Freud a propus pentru prima dată conceptul de complex Oedip în cartea sa din 1899 „Interpretarea viselor”, deși nu a început oficial să folosească termenul de complex Oedip până în 1910. Conceptul a devenit din ce în ce mai important pe măsură ce a continuat să-și dezvolte teoria dezvoltării psihosexuale. Freud a numit complexul după personajul din „Oedip Rex” al lui Sofocle care își ucide accidental tatăl și se căsătorește cu mama lui. În mitul grecesc, Oedip este abandonat la naștere și astfel nu știe cine sunt părinții săi. Abia după ce și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu mama sa, află adevărata lor identitate.

Complexul Oedip, cunoscut și sub numele de complexul Oedipian, descrie sentimentele de dorință ale unui copil față de părintele de sex opus și gelozia și furia față de părintele de același sex. Conceptul a fost introdus pentru prima dată de Sigmund Freud în teoria sa despre etapele psihosexuale ale dezvoltării.

În termeni simpli, un băiat simte că trebuie să concureze cu tatăl său pentru stăpânirea mamei sale, în timp ce o fată simte că trebuie să concureze cu mama ei pentru afecțiunile tatălui ei. Potrivit lui Freud, copiii își văd părinții de același sex ca pe rivali pentru atenția și afecțiunea părintelui de sex opus. La băiat, complexul Oedip sau mai corect, conflictul, apare deoarece acesta dezvoltă dorințe sexuale (plăcute) inconștiente pentru mama sa. Invidia și gelozia vizează tatăl, obiectul afecțiunii și al atenției, vizează mama. Aceste sentimente față de mamă și rivalitatea față de tată duc la fantezii de a scăpa de tatăl său și de a-i lua locul în raport cu mama.

Tatăl devine mai degrabă un model de urmat decât un rival. Prin această identificare cu agresorul, băieții își dobândesc supraeul și rolul sexual masculin. Băiatul își substituie dorința pentru mama sa cu dorința pentru alte femei.

Etapa analogă pentru fete este cunoscută sub numele de complexul Electra în care fetele simt dorință pentru tații lor și gelozie față de mamele lor. Termenul de complex Electra a fost introdus de Carl Jung pentru a descrie modul în care acest complex se manifestă la fete. Freud, totuși, credea că termenul de complex Oedip se referea atât la băieți, cât și la fete, deși credea că fiecare sex îl experimentează diferit.

Semne ale complexului Oedip

Freud credea că toți copiii trec prin acest proces ca o parte normală a dezvoltării. Unele semne că un copil se confruntă cu complexul Oedip includ:

• A devenit prea atașat de un părinte
• Fixare asupra unui singur părinte
• Ostilitate față de celălalt părinte
• Gelozia în raport cu un anumit părinte
• Posesivitate asupra unui părinte

Freud a sugerat că există o serie de comportamente în care se angajează copiii, aceste comportamente fiind de fapt un rezultat al acestui complex. Exemple de comportamente pe care un copil le poate manifesta:

• Acționează furios sau ostil față de părintele ”rival”
• Devine furios sau gelos atunci când părintele ”rival” arată afecțiune față de părintele dorit
• Indică constant că dorește să se căsătorească cu părintele dorit
• Încearcă constant să atragă atenția părintelui dorit

Este important de menționat că nu orice conflict care apare între un copil și un părinte este cauzat de complexul Oedip!

De cele mai multe ori aceste persoane vor căuta parteneri de viaţă care să semene cât mai mult cu părintele de sex opus, căutând să inducă sau să caute gesturi sau mici detalii prin care să le semene. Complexul Oedip la adulți reprezintă un factor limitativ în stabilirea relațiilor interpersonale cu o tendință ridicată de a avea conflicte intense de cuplu, toleranță scăzută la frustrare, admirație disproporționată pentru mamă, caută să stabilească relații cu oameni mult mai în vârstă etc.

Cum se rezolvă complexul Oedip?

În fiecare etapă din teoria dezvoltării psihosexuale a lui Freud, copiii se confruntă cu un conflict de dezvoltare care trebuie rezolvat pentru a forma o personalitate adultă sănătoasă. Pentru a se dezvolta într-un adult de succes, cu o identitate sănătoasă, copilul trebuie să se identifice cu părintele de același sex pentru a rezolva conflictul stadiului falic.

Teoria dezvoltării psihosexuale a lui Freud afirmă că, dacă un complex oedipian nu este rezolvat cu succes, poate afecta capacitatea copilului mic de a trece la următoarea fază de dezvoltare. Mai mult, Freud credea că băieții pot dezvolta o fixare nesănătoasă, devenind „fixați de mamă” sau, pentru fetele cu un complex Electra, „fixați de tată”. Conform teoriei freudiene, complexele Oedip nerezolvate în copilărie le pot îngreuna ca acești copii să aibă relații romantice sănătoase ca adulți.

Teoria sugerează că abilitatea de a se împrieteni cu membri de același sex poate fi, de asemenea, afectată, deoarece acești indivizi pot vedea alți bărbați sau alte femei ca o competiție pentru pereche. 

Freud credea că bărbații cu un complex Oedip ar prezenta un comportament hiper-agresiv, mai ales dacă percep un alt bărbat care le invadează prietena sau soția. 

Pentru femeile cu un complex Electra, el s-a gândit că pot folosi sexul ca un substitut pentru o relație de dragoste, în încercarea de a recăpăta afecțiunea pe care subconștient simt că nu au primit-o de la tatăl lor.

Articolul integral il poti citi aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

foto: Depositphotos.com