Despre atacurile de panica ale copiilor. Interviu cu Mihai Craiu, medic pediatru. VIDEO podcast Cu Inima la Vedere
Podcastul este o producție Hope and Homes for Children România și este găzduit de Amalia Enache, ambasador al Fundației. Fiecare episod Cu Inima la Vedere aduce conversații cu subiecte dificile, poate tabu pentru prea mulți: despre temerile pe care le avem cu privire la droguri ori alte adicții, despre copiii pe care ți-i dorești aproape, chiar și atunci când pleacă de-acasă sau despre cum construiești relația cu ei astfel încât să se întoarcă cu drag și deschidere la tine; despre vulnerabilitatea mamei și a copilului în primii ani de viață, dar și despre provocările părintelui singur.
Pediatru Mihai Craiu: “Ce-am văzut la Urgențe în ultimii 2 ani – atacuri de panică, anxietate, nu am văzut în 30 de ani de meserie!”
‘’Ca părinți, la începutul pandemiei, uitându-ne cu toții dimineața la raportările legate de numărul de cazuri globale, la țările devenite roșii pe hartă etc., am transmis involuntar acest zgomot informațional legat de pandemie și copiilor noștri. Mă refer la copiii școlari, care pot avea manifestări de panică, anxietate, pentru că sunt și expuși prin intermediul ecranelor de acasă. Faptul că nu li s-a mai răspuns la fel, mama lucrând de acasă (<Stai un pic, acum mama lucrează de acasă, taci din gură!>), iar apoi începerea războiului, toate au contribuit la generarea unor frici care sunt de înțeles.
La cei mari, la adolescenți, a crescut semnificativ și ideația suicidară
În momentul acesta, pe lângă spaima pandemică atenuată în prezent, a început să apară în cazul copiilor din zonele defavorizate, problema <Dacă mama și tata nu vor mai avea loc de muncă>. Toate aceste lucruri nu trebuie ascunse de copil (<Taci din gură, nu e momentul acum, suntem nervoși>). Și unui copil de 3-4 ani poți să îi spui liniștit că se întamplă ceva. E mai important dialogul sub orice formă ar fi el, decât evitarea subiectului.
Pe de altă parte, dacă suntem excesiv de îngrijorați, nu putem influența ceea ce este în afara zonei noastre de control, dar putem să ne sâcâim copilul. Sunt parinți care, dacă stau să se gândească un pic, pe măsură ce au devenit mai stricți, mai severi, au lucrat mai mult de acasă, s-au întâmplat lucruri cuantificabile cu copiii lor: au scăzut rezultatele școlare, a scăzut gradul de interes pentru activități plăcute, copiii s-au izolat, nu s-au mai văzut nici cu prietenii. Trebuie să ne punem niște semne de întrebare dacă nu putem face ceva noi, cei apropiați. Și acest lucru se poate: pur și simplu, prin discuție cu copiii.
Somnul nu e util numai pentru odihnă, ci e un fenomen absolut esențial pentru progresele cognitive ale copilului
Din punct de vedere al corpului, copilul de astăzi are câteva potențiale pericole pe care le putem anticipa și le putem influența. Un copil care nu doarme, nu reușește să facă acele resetări metabolice care sunt necesare pentru a face progrese de gândire și de memorie. Deci, sănătatea generală poate fi influențată prin deprivarea de somn. Tentațiile există: sunt instrumente de văzut și de jucat în camera copilului. Nu ar trebui să existe ecrane în camera de dormit a acestuia, o plasmă mare pe care părintele o oprește, iar copilul o repornește.
Excesul de ecrane duce la miopie
Dacă privim spre societățile supratehnologice și vedem câți copii sunt cu ochelari, se constată că miopia este prezentă la aproape 90% dintre elevii de ciclu gimnazial și liceal din cauza acestui exces de ecrane. Sunt copii care nu au văzut o gaină sau un cal adevărat niciodată. Trebuie neapărat copilul expus la natură cât mai mult, nu există limite în acest sens.
Putem să prevenim extrem de multe lucruri dacă măsurăm copilul: talie și greutate
Copilul trebuie să crească. Dacă bate pasul pe loc, înseamnă că se întâmplă ceva. Greutatea trebuie verificată constant. Ponderea copiilor cu exces de greutate față de ultimele date oficiale raportate de România, s-a dublat în ultimii 10 ani. Avem în prezent cam un sfert din copiii școlari, care sunt supraponderali sau obezi.
A avea un copil gras e periculos și e periculos pe termen lung
Obezitatea este un pericol pentru traiectoria pe care merge copilul: s-a observat că o bună parte dintre acești adolescenți supraponderali vor fi ulterior adulți tineri obezi.
Ne-am gândit să ajutăm părinții să se ajute singuri, conștientizând problema, creând testulgreutatii.ro, care este la un click distanță. Părinții introduc vârsta copilului, înălțimea, sexul și se obține rezultatul într-o scală vizuală roșu-galben-verde. Dacă este verde, copilul este bine. Galben înseamnă atenție!, hai să te sfătuiești cu medicul de familie pentru că se întâmplă ceva. La roșu chiar nu este bine, copilul se află în pericol.
Trendul înregistrat în ceea ce privește dublarea greutății este expresia unor particularități de civilizație, de exces de ecrane, fast food, sedentarism.
A da antibiotice absolut oricând nu este în beneficiul copilului
Dacă nu schimbăm ceva în modul în care sunt prescrise antibioticele și a ușurinței cu care privim antibioticele în ansamblul lor, până în 2050 majoritatea infecțiilor (peste 50% dintre ele) vor fi cu germeni multirezistenți. Adică vom muri din nou de pneumonie, apendicită, infecție urinară etc pentru că organismul nostru a fost bombardat cu antibiotice.
Dacă la toate bolile acute unde există ceva febră și un semn de boală respiratorie, digestivă, otică, urinară, dăm antibiotice pentru că am constatat noi că nu trece decât cu antibiotic, până la urmă sistemul imun al copilului devine ca un sedentar care nu e în stare să fugă după nimic ; la primul challenge foarte serios, acest sistem imun complet inabil va fi doborât de o infecție gravă’’.
Urmărește întregul episod al podcastului:
Vezi toate episoadele podcastului:
Cu Inima la Vedere este un podcast despre cea mai serioasă joacă: joaca de-a părinții; construit pentru părinți și copii, deopotrivă; dar și pentru părinții și copiii pentru care sărăcia schimbă complet acest joc.
Implică-te! Fă o donație lunară și schimbă în bine viețile copiilor care trăiesc în sărăcie extremă!
Despre Hope and Homes for Children România
Misiunea Fundației este de a închide toate orfelinatele din România până în 2027. Hope and Homes for Children activează în România din 1998, iar de atunci și până la finalul anului 2021, Fundația a contribuit în mod direct sau indirect la închiderea a 63 de centre de plasament de tip vechi (orfelinate). Prin eforturile Fundației și ale partenerilor săi au fost dezvoltate 116 case familiale, cu peste 6.700 de copii scoși din orfelinate și aproximativ 1800 au fost reintegrați în familia naturală sau extinsă.
Pentru mai multe detalii despre intervențiile Hope and Homes România:
