Putem obține un ordin de protecție față de agresor în situația în care nu există violență fizică (ci doar psihologică)? 

Ce facem în situația în care există acte de violență asupra bunurilor, acte de intimidare și amenințare,  dar lipsesc actele de agresiune fizică? De asemenea, se ia în calcul situația în care victimei îi este restrânsă libertatea de mișcare, i se interzice să meargă la muncă sau să păstreze legătura cu familia?

Discuția este relevantă întrucât, așa cum știm, pentru admiterea unei astfel de cereri, avem nevoie de probe, probe care, este evident că se pot obține mai greu în cazul în care victima nu poartă urmele violenței pe corpul său (nu are echimoze, vânătăi și nu poate obține un certificat medico-legal sau nu are planșe foto –fotografii cu acestea).

Spre exemplu, în practica judiciară s-a considerat că schimbarea încuietorii și interzicerea accesului în casă a victimei pentru a-și lua strictul necesar (haine) se încadrează în noțiunea de „violență psihologică”.

 Totodată, alte instanțe au considerat că tăierea cauciucurilor de la mașina victimei, spargerea unui geam sau distrugerea altor obiecte personale reprezintă o formă de violență, îndreptată împotriva bunurilor persoanei, fiind aptă să îi producă victimei o stare de tensiune, suferință și teamă din partea agresorului.

Articolul a fost scris de avocat Andrei Lăscărache-Țifrea și avocat Paula-Alina Lupu, din Baroul Iași, iar continuarea acestuia este disponibilă la adresa de aici!

Citeste continuarea: 1 2